x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bradul, copac totem al protoromânilor

0
Autor: Iulia Gorneanu 10 Dec 2011 - 21:00
Bradul, copac totem al protoromânilor
Vezi galeria foto


In spiritualitatea traditionala romaneasca, bradul este elementul vegetal ce guverneaza intreaga viata a taranului. Bradul de nastere, de nunta sau de inmormantare, bradul dat de pomana sau bradul 'arbitru divin', bradul de 'spovada' sau bradul cosmic, ce face legatura intre Pamant si cer, sunt doar cateva dintre ipostazele care ii atesta sacralitatea. Bradul apare si in legende, basme, povesti, balade, colinde, proverbe, strigaturi, fiind un adevarat laitmotiv vegetal al fondului mitologic stravechi al romanilor.

'– Doamne, cand vom avea noi putere mare in lume? intrebara odata dracii pe Dumnezau. – La vremea de apoi, raspunse Dumnezau. – Apoi, cand o sa fie lumea de apoi? intrebara mai departe dracii. – Cand o cadea frunza bradului! Dracii, auzind raspunsul acesta, se pusera si ingaurira trunchiul bradului cu sfredele si batura cuie de corn, ca doar se va usca mai iute. Dar bradul, ca un sfant, sta tot verde, pana cand va porunci Dumnezau sa vie vremea de apoi.
Atunci frunza bradului va cadea si acesta va fi un semn.' (Simion Florea Marian – 'Botanica poporana romana')

Bradul de nastere este bradul viu, ales din padure si daruit simbolic pruncului, este bradul la care moasa il inchina, punandu-l sub semnul ocrotitor al arborului sacru. 'Rogu-ma Brad tie/ Sa-l primesti pe Ion/ Fat sa-ti fie/ Fat iubit/ Rupt din tine/ Si cat traiesti/ Sa-l ocrotesti.' In vechime, bradului de nastere parintii ii aduceau ofrande la fiecare aniversare a copilului, apoi, cand acesta crestea, il ingrijea singur, intre cei doi creandu-se o legatura puternica si tainica. In satul romanesc mai exista si obiceiul de a sadi un brad la nasterea pruncului, alter-ego al acestuia pe tot parcursul vietii, care in anumite contexte ceremoniale il putea chiar inlocui. Totodata, se credea ca atunci cand se naste un copil, rasare un brad pe culmile muntilor.

Substitut ritual al mirelui, bradul de nunta, impodobit, pazit si jucat, este prezent in aproape toate zonele tarii, avand functie augurica si apotropaica. Exista un 'cantec al bradului', o 'hora a bradului', precum si oratii speciale: 'La fata dumneavoastra ma-nchin/ Ca la o ramura de maslin/ Si va aduc acest brad inalt/ De imparatu nostru-mbracat/ Sa-l stapaneasca voioasa/ Cu toata casa sanatoasa…'.
Bradul de inmormantare este purtatorul unui complex de simboluri, dificil de decriptat, putand reprezenta un substitut al defunctului (in cazul celor morti departe de casa), pereche postuma (pentru cei nenuntiti), calauza a sufletului pe drumul marii treceri sau axa ce leaga lumea noastra de lumea nevazuta. Tulburatoarele Cantece ale bradului din ceremonialul funerar cuprind texte sacre de initiere a 'dalbului de pribeag' in vederea drumului mitic ce-l are de parcurs pentru a ajunge in lumea de dincolo. '… Iar in groapa marilor/ Unde-i bradul zanelor,/ Trecatoarea apelor,/ Sufletul statea/ Si mi se ruga:/ – Brade, brade/ Sa-mi fii frate./ Intinde-ti, intinde/ Eu sa le pot prinde/ Varfurile tele/ Sa trec peste ele/ Marea in ce parte/ Ce lumea-mi desparte.'

Bradul de pomana este intalnit doar in Transilvania, in zilele de Nedeie, obicei pastoral stravechi, desfasurat cu ocazia marilor serbari solare. Impodobit cu fructe si dulciuri, bradul de pomana este daruit copiilor.
In ordalia pastorala cel care era banuit ca ar fi savarsit o faradelege era dus in padure, legat de un brad si lasat acolo doua, trei zile. Daca acesta supravietuia pedepsei, se considera ca bradul de judecata i-a stabilit nevinovatia.
Tot in mediul pastoral de la noi intalnim bradul de spovada, la care se roaga ciobanul atunci cand nu poate cobori in sat, precum si 'biserica de brazi', loc cu valente magico-religioase in care pastorii batrani oficiau logodnele sau casatoriile ciobanilor, atunci cand parintii fetelor nu erau de acord cu nunta.

Bradul impodobit de Craciun este un imprumut occidental recent, care nu a existat in satele noastre pana la mijlocul veacului trecut. 'Eram copil si vazand pe la Craciun la o casa un pom gatit, am stat si am cascat si eu gura acolo. Pasamite era pomul Craciunului. Mi-era mila, vedeti dumneavoastra, de nenorocirea ce credeam eu ca ar fi cazut peste casa aceea, tocmai la asa zile mari cum e Craciunul, si vrand sa stiu tot, cum e copilul, ma incumat si intreb pe om: «Cine a murit aici, nene, de i-a facut un brad asa frumos?» (Narcisa Stiuca ? 'Sarbatoarea noastra cea de toate zilele')

In schimb, in colindele romanesti de sorginte precrestina, apare frecvent motivul bradului impodobit. Este arborele cosmic, axis-mundi al romanilor, in jurul caruia s-a format lumea:

'Sus la munte ce-mi vedere?
(Leru-i Doamne)
Imi vedere-ncetinat,
Brad cu stele incarcat,
Brad cu neguri imbracat;
Si in varfu-i ce-mi vedere?
Cerul leagan de matase,
Dar in leagan cine-mi sade?
Sade Luna sfanta
Si cu Bradul preacuvanta…'

Citeşte mai multe despre:   jurnalul de duminică,   calendarul romanilor

Serviciul de email marketing furnizat de