Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
20 septembrie. Zi de mare sarbatoare in Capitala. Se implinesc 553 de ani de la atestarea documentara a Bucurestilor, a batranului oras de pe Dambovita, a carui poveste se pierde in negura timpului...
De unde provine numele Bucuresti? Nu putem spune cu exactitate, insa nu putem sa nu facem referire la legenda lui Bucur-ciobanul, despre care se spune ca-si pastea turma in apropierea raului care brazdeaza Capitala. Cea mai veche consemnare a legendei ciobanului Bucur o gasim la carturarul sas Johann Filstich, cuprinsa in "Incercare de istorie romaneasca", care spune ca "numele acestui oras Bucuresti, cum i se zice in Tara Romaneasca, se trage de la un schit, asezat pe un muncel, in calea Dunarii, ridicat de un cioban ce haladuia pe acolo si avea numele de Bucur, nume dat apoi intregului targ, care se umplu de locuitori, adica Bucuresti. Aceasta biserica este incinsa cu un zid de piatra in care se inchina cetatenii si se infatiseaza intr-un chip placut ochiului, mai cu seama pentru raul Dambovita, care curge in preajma-i".
Initial, Bucurestii au fost un simplu targ, in care satenii din localitatile de prin preajma se adunau sa-si vanda marfa. In anul 1761, misionarul catolic Blasius Kleiner vorbea in scrierile sale despre batrana urbe: "Se spune ca acest oras isi trage numele de la un oarecare cioban sau, dupa cum spun altii, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta isi pastea oile in acea campie de pe marginea fluviului Dambovita si poate ca pe acolo isi facea haiduciile lui. In urma a cladit o biserica aceasta de fapt fiinteaza si astazi – si a inceput sa construiasca si cateva case pentu el si pentru altii".
Biserica lui Bucur, aflata in imediata apropiere a Manastirii Radu Voda, a fost cunoscuta, pana la mijlocul secolului al XIX-lea, sub numele de biserica Atanasie (sau Tanasie). Pasionat de istoria orasului in care s-a nascut si a trait, Dimitrie Pappasoglu s-a aflat printre primii care au pus bazele istoriografiei Bucurestiului. Fost militar de cariera, colonelul Pappasoglu a avut o mare pasiune: istoricul Bucurestilor. Legenda lui Bucur ciobanul este infirmata de acesta, Pappasoglu sustinand ca prima biserica ctitorita in Bucuresti ar fi Dobroteasa: "Traditiile ce se zic de Bucur ciobanul, ca el a fondat o bisericuta a Sfantului Tanasie de la Radu Voda si ca dupa numele sau s-a numit orasul, sint cu totul neexacte, fiindca toate observatiunile ce am mai putut face in urma publicarii tabloului meu cu acea bisericuta, ce este situata linga manastirea Radu Voda, arata ca este in adevar facuta de Alexandru Voda la anul 1568, fiul lui Mircea Voda zis, pe locul cimitirului, linga manastirea cladita de el intre balta si Dimbovita, la marginea Bucurestilor".
In ciuda vocilor care sustin contrariul, ca si cea a colonelului Pappasoglu, legenda lui Bucur a fost transmisa de la o generatie la alta. Cat despre orasul de pe Dambovita, Gheorghe I. Ionnescu-Gion, unul dintre primii istorici ai Bucurestilor, spunea pe buna dreptate ca "nu-s multe orasele Europei care sa fi trecut prin atitea viltori ale istoriei si sa fi ramas in picioare cu puteri, intotdeauna noi, spre o mai departe propasire".
Sa nu uitam insa de sarbatoarea de astazi si despre hrisovul de la 1459, care ne vorbeste despre Bucuresti ca despre un oras de mare insemnatate. Trebuie sa amintim ca in secolul al XIV-lea a fost cladita o cetate care a primit numele raului ce traversa orasul, purtand cu el, tacut, povestile urbei: Cetatea Dambovitei. Se spune ca aceasta cetate ar fi fost durata de Negru Voda, fapt consemnat de raguzanul Luccari, dupa o calatorie in Tara Romaneasca, in vremea lui Mihai Voda-Viteazul. Intr-un alt document, din vremea lui Mircea cel Batran, se vorbeste despre Bucuresti sub numele de Cetatea noastra. Domnitorul Vlad Tepes a ridicat insa aici, in cea de-a doua jumatate a sec. XV-lea, o zona fortificata: Cetatea Bucuresti sau Cetatea Dimbovitei. Asadar, prima mentiune scrisa cu privire la existenta Bucurestilor a fost cuprinsa intr-un hrisov inaintat de Voda Tepes lui Andrei, Iova si Drag, la 20 septembrie 1459. Totodata, cel mai vechi document in care Bucurestiul apare ca resedinta domneasca, dateaza din 14 octombrie 1465 si a fost emis de Radu cel Frumos in "cetatea de scaun Bucuresti".
