Ciuda Sfântului Neculai şi Sfânta Filofteia

Dupa o saptamana in care Santandreiul a adus zile sumbre, puse sub semnul lupului, al strigoilor, al spiritelor ratacitoare, o lume intoarsa pe dos ce tindea spre haos si noapte vesnica, a venit Sant-Nicoara, salvatorul luminii si al vietii pe Pamant. Se povesteste ca Sant-Nicoara a fost pus de Dumnezeu sa pazeasca poarta dinspre apus a ceriului pentru ca Soarele sa nu poata fugi "ingrozit de rautatile ce le vede pe Pamant", iar poarta de la rasarit a lasat-o in grija mult mai tanarului Santoader si a hergheliei lui divine. Taranii se temeau ca intr-o zi Soarele va reusi sa scape pe poarta dinspre miazanoapte, pentru ca San-Nicoara e batran si nici nu are opt cai precum Santoa­der si ca atunci va fi sfarsitul lumii. Pentru asta indatorire grea si de la Dumnezeu lasata, oamenii ii poarta mare cinste batranului Sfant, sarbatorindu-l in calendarul popular timp de mai multe zile si respectand cu strictete interdictiile impuse de sacralitatea lor.

Ziua de 7 decembrie este cunoscuta in popor sub numele de Ciuda Sfantului Neculai. "Ciuda lui Sf. Ne­culai se serbeaza a doua zi de Sf. Neculai. Nu se lucreaza de nimeni, ci numai se bea. (Th.D. Sperantia). I se mai spune si Poitra Sfantului Nicolae sau Sfanta Filofteia. In ima­ginarul po­pular aceasta apare ca sora a lui San­tilie, "cea care umbla cu ploile pe timp de seceta". Totodata, este considerata – la fel ca Sfantul Nicolae – protectoare a femeilor, a tinerilor si a co­piilor. Se spune ca ajuta fetele sarace sa se marite si sa aiba parte de o viata tihnita. "Sfanta Filofteia se tine mai ales de fete, ca sa le ajute Sfanta de a ajunge si a trai bine in casatorie." Urmand imediat dupa "Zilele bubatului", taranii din nordul Olteniei inca se mai temeau de ecoul nefast al acestora si o sarbatoreau prin nelucru, considerand-o "rea de bubat".

Sfanta Mucenita Filofteia a trait in secolul al XIII-lea la sud de Dunare si a fost martirizata la doar 12 ani, chiar de tatal sau. Un secol mai tarziu, moastele au fost depuse la Curtea de Arges, unde se gasesc si astazi. Si pentru ca ocroteau Tara Romaneasca de mai bine de 600 de ani, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane din 1950 a decis ge­neralizarea cultului Sf. Filofteia de la Arges si praznuirea ei la 7 decembrie. Urmand imediat dupa sarbatoarea Sfantului Nicolae, in traditia populara este numita "Poitra lui Nicolae", poitra insemnand ziua care urmeaza dupa o sarbatoare (sau o preceda) si in care se face praznic. Este considerata "aducatoarea de ploi", iar de-a lungul timpului au fost consemnate nenumarate procesiuni cu moastele Sfintei Filofteia pe timp de seceta, urmate de fiecare data de ploi bogate, aducatoare de rod. Numele ei inseamna "cea iubitoare de Dumnezeu". In Calendarul Popular al Romanilor, etno-antropologul Antoaneta Olteanu consemneaza povestea ei: "Sf. Filofteia a fost o fata de sarman. (…) Ea era trimisa de tatal sau cu vitele la pasune. In cale intalni un cersetor, care-i ceru mila. Fetita-i dete de pe ea hainuta si o bucata de paine. Alta data mama-sa o trimise cu mancare la tata-sau, ce ara cu plugul in tarina, sa-i duca merinde pentru pranz. Pe drum ea a impartit mancarea saracilor si a dus tatalui sau putina. Acesta, de necaz ca nu i-a adus mancare indestulatoare, a azvarlit cu o barda dupa fata, a ajuns-o intr-un picior si a taiat-o. Fata de atunci a murit, iar corpul sau s-a facut moaste, devenind sfant pentru faptele cele bune din viata."

Citește pe Antena3.ro

Ce este glosofobia, frica de care suferă trei din patru persoane. Poate duce chiar la simptome fizice