x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Copilul, cel mai de preţ dar

0
Autor: Roxana Vintila 31 Mai 2009 - 00:00
Copilul, cel mai de preţ dar


Pravoslavnici cu bărbi de nea până în pământ, farisei ipocriţi şi sfetnici ai Dumnezeirii au rostit prin litera sfântă, prin Talmud, prin Evanghelie şi prin Coran afurisirea femeii. Veşnic să fie ea supusă bărbatului, sclava şi obiectul lui. Şi blestemul acesta comod pentru cei tari, a împărţit lumea în stăpân şi slugă, în puternic şi slab, iar slova cerului a servit de chezăşie.

Pe urmă originile faptului s'au şters treptat şi a rămas singur cu explicaţiile ce le dă fiecare societate şi fiecare om. Dar de îndată ce s'a pierdut originea, nu era greu de bănuit că în curând avea să dispară şi faptul.

FĂURITOAREA LUMII. Dacă femeia desprinsă de prejudecăţile care îi încătuşau judecata, dacă mai ales bărbaţii, fiindcă ei erau susţinătorii împlinirii, au putut judeca mai liber, atunci au gândit. Oare e tocmai aşa de natural ca unul dintre sexe să fie supus şi de ce? Nu are el tot aceiaşi plăzmuire fiziologică şi sufletească şi atunci oare faptul acesta nu vine dintr'o prejudecată comodă care s'a perpetuat mereu? Nu este just ca femeea, făuritoarea lumii, mama copiilor noştri, într'un fel să se bucure chiar de mai multe consideraţie decât bărbatul?

Şi oare inferioritatea spirituală nu este un efect aşteptat al vieţii înguste de interior şi al lipsei de cultură?

Toate întrebările acestea au agitat şi agită încă mereu măruntaele lumii, izbutind pretutindeni într'o măsură oarecare, dar realizându-se numai alocurea. Şi dacă până acum mai pretutindeni a parvenit sexul slab, o singură poartă mai stăpânită de autoritatea tradiţiei şi de îngustimea vederilor rămase cu mii de ani în urmă, nu a capitulat uşor. - religia. Femeea poate să se facă orice, să fie avocat, doctor, - judecător chiar, dar nici într'un caz prediactor sau preot.

CEREMONIA. Într'un congres mozaic s'a hotărât admiterea femeilor în calitate de pastori şi rabini ai ritului. Aceasta e cu atât mai curios cu cât religia mozaică e şi mai zgârcită în concilianţele ei faţă de femee. Este uşor de văzut cât de mult s'au ridicat ei peste ceeace au găsit din trecut, când ne amintim că la unele ceremonii religioase femeea evreică nici nu avea voe să ia parte, iar acum ea devine chiar oficianta serviciului.

Evreii au văzut că religia lor spre a se mai putea menţine trebuia să se apropie de prezent, prin modificările ce i se impuneau pe deoparte, iar pe de alta să facă apel la toţi credincioşii înlăturând ura contra femeii, lăsată la o parte.

Căci în definitiv ce se cere unui conducător religios, spre a propovădui credinţa şi pacea, sau mai bine zis ceeace se cere nu are îndeajuns femeea? Blândeţea şi seninătatea ei nu pot înviora ultimele clipe ale unui muribund, iar glasul ei domol nu poate îmblânzi pe cei pocăiţi, cari vin să ceară ertare?

Citeşte mai multe despre:   calendarul vremurilor

Serviciul de email marketing furnizat de