Cuviosul Pahomie, întemeietorul monahismului de obşte în Egipt

Crestin ortodocsii il praznuiesc astazi pe Cuviosul Pahomie cel Mare. Acest sfant a trait in vremea imparatului Constantin cel Mare si era din Egiptul Tebaidei celei de jos, fiind nascut din parinti pagani, inchinatori la idoli, asmenea unui crin iesit din maracini. Cand era copil, parintii l-au dus la capistea idoleasca, aflata langa raul Nil, unde diavolul petrecea in idolul care dadea raspunsuri oamenilor care puneau intrebari, inseland poporul care credea ca idolul lor, zeu, vorbeste cu ei. Din volumul Vietile Sfintilor aflam ca "Pahomie, mergand acolo, diavolul a tacut si idolul a ramas mut, iar popa idolesc se mira ca zeul lor a amutit si il ruga cu multe jertfe ca sa le vorbeasca, insa el nu putea sa graiasca nimic. Apoi, diavolul i-a descoperit taina aceea, ca din cauza venirii lui Pahomie nu poate sa graiasca (...) zicand: «Pentru ce ati adus aici pe vrajmasul zeilor nostri? Scoateti-l indata afara de aici!» Parintii lui Pahomie s-au mahnit pentru aceasta, mirandu-se si zicand intre ei: «Ce o sa fie pruncul acesta, ca din jertfa nu poate sa guste nimic, de vreme ce indata ce gusta, o si varsa?» Si ei, nepricepand aceasta, au tacut'.

Cuviosul Pahomie a fost dat apoi "la invatatura cartii egiptene si la filosofia cea veche'. Sinaxarul - Vietile Sfintilor de peste tot anul - ne spune ca ajungand mai in varsta, a intrat in randul ostasilor iar peste putina vreme, lasand slujba ostaseasca, s-a suit la Tebaida de sus si a primit botezul Lui Hristos si s-a facut monah. "Dupa aceea s-a dus in pustiu, unde a facut o manastire intr-un loc al Tavenisiei, in urma unui glas venit de sus, care ii arata inlesnirea locului si multimea celor ce aveau sa se stranga acolo. Iar cand in adevar s-au adunat multi, a venit si Teodor sfintitul, care i-a devenit ucenic si ravnitor vietii si faptelor celor bune, si in minuni a stralucit cu dansul. Si la atata inaltime de cunostinta dumnezeiasca se inalta cu nepatimirea, incat vedea cu gandul si suirile fericitelor suflete, si vedea si pe cele de departe si cele de fata, si proorocea despre cele ce aveau sa se intample'. Pe de alta parte, din cartea Vietile Sfintilor aflam ca " Intr-o noapte, Sfantul Pahomie, umbland prin manastire cu fericitul Teodor, au vazut de departe (...) pe diavolul in chip de femeie preafrumoasa, venind spre manastire cu o multime de slugi, iar Teodor a inceput a se teme, vazind-o. Deci sfantul i-a zis: «Nu te teme, fiule, ci indrazneste nadajduind spre Domnul». Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu. Iar diavolul cel in chip de femeie, apropiindu-se, a zis: «Pentru ce va osteniti in zadar, fiindca nu puteti nimic sa faceti impotriva mea, de vreme ce am luat putere de la Atottiitorul Dumnezeu sa ispitesc pe care voi dori». (...) Insa Cuviosul Pahomie l-a certat pe el in numele lui Iisus Hristos si s-a stins diavolul cu toata ceata sa'.
Ajuns la adanci batraneti, dupa Marele Praznic al Sfintelor Pasti, Cuviosul Pahomie s-a imbolnavit si a fost ingrijit de fericitul Teodor.

Cu doua zile inainte de a se muta la Domnul, i-a chemat pe toti fratii calugari si le-a dat povete spre folosul sufletului lor, poruncindu-le sa se pazeasca de eretici ca de o otrava vatamatoare de suflet si aducatoare de moarte. Apoi, rugandu-se Lui Dumnezeu, i-a binecuvantat. In cartea Vietile Sfintilor se mai spune ca dupa ce si-a implinit datoria cea de pe urma, si-a dat cinstitul sau suflet in mainile Lui Dumnezeu. "Atunci s-au adunat toti monahii, de la toate manastirile infiintate de el, al caror numar era de sapte mii, impreuna cu cei din lavra cea mare de obste din Tavenisiot, care era maica si incepatoare a tuturor manastirilor, in care erau o mie si patru sute de frati. Deci, adunandu-se toti si plangand, ca fiii pentru parintele lor, ca ucenicii pentru dascalul lor si ca oile pentru pastorul lor, au ingropat cu cinste pustnicescul si mult ostenitul lui trup in manastirea sa'.