Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Au fost filozofi şi învăţaţi care au ironizat dorinţa, au strivit-o cu suverană superioritate, ca pe ceva degradant, ca pe o piedică în calea adevărului.
“Au fost filozofi şi învăţaţi care au ironizat dorinţa, au strivit-o cu suverană superioritate, ca pe ceva degradant, ca pe o piedică în calea adevărului. Adevărul ar fi privilegilul celor care duc un regim dietetic. Teozofii mergeau şi mai departe – un om plin de dorinţe era socotit un om sortit pieririi, şi de aici îndemnurile fanatice în favoarea ascetismului. Oare aşa să fie? Se poate admite un om normal lipsit de orice dorinţă? Şi apoi ascetismul nu e tot o dorinţă, o dorinţă de putere şi de superioritate? Ascetismul e suma tuturor dorinţelor refulate. Trebuie să facem deosebirea dintre dorinţele fireşti, inevitabile, şi dorinţele artificiale, născute de minte. E un lucru evident că gândirea produce clipă de clipă dorinţe artificiale. Mintea are puterea blestemată de a născoci dorinţe false, dorinţe care depăşesc nevoile fireşti ale omului. De câte ori individul doreşte mai mult decât are nevoie, el intră într-o lume de spaime şi contradicţii.
