x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dimitrie Gusti, ziditorul Satului de la Şosea

0
Autor: Luminita Ciobanu 30 Oct 2012 - 00:12
Dimitrie Gusti, ziditorul Satului de la Şosea Arhiva Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"


Astăzi se împlinesc 57 de ani de la moartea profesorului Dimitrie Gusti, cel care a creat Muzeul Naţional al Satului din Capitală, fiind totodată întemeietorul Şcolii româneşti de Sociologie. Ce se poate spune despre un om a cărui viaţă a fost legată de un zbuciumat început de secol, a cărui plecare din lume s-a petrecut în vremea în care norii negri ai comunismului se întindeau peste România? Răspunsul nu este deloc simplu, însă când spui Dimitrie Gusti, primul lucru care îţi vine în minte este Muzeul Naţional al Satului care îi poartă numele, un simbol al românilor. În dorinţa de a găsi un teren potrivit pentru a amenaja muzeul, profesorul Dimitrie Gusti a acceptat propunerea Primăriei Municipiului Bucureşti de a "organiza în Parcul Carol al II-lea, pe o suprafaţă de 4.500 de metri pătraţi, la marginea Lacului Băneasa, de curând asanat, şi al cărui prilej de deschidere să fie festivităţile Lunei Bucureştilor din acest an". Muzeul Satului a devenit astfel primul muzeu în aer liber din România şi al doilea în Europa, după Skansen din Suedia. Proiectarea muzeului a fost încredinţată lui H.H. Stahl şi lui Victor Ion Popa. Trebuia să se ţină seama de multe detalii, astfel încât muzeul să nu fie "o colecţie de case înşirate sau înghesuite în aer liber, ci să fie un «sat-muzeu», … deci să reprezinte, în unic, un sat real, un sat real, cu uliţele, plantaţiile, fântânile, pieţele lui". Muzeul a fost gata într-un timp-record: două luni.

"Dimitrie Gusti a parcurs cu genialitate un cursus honorum care a marcat principalele preocupări şi provocări ale începutului de veac XX. Sociolog, filosof, etician şi profesor de mare clasă, ministru al Învăţământului, membru al Academiei Române ­ din 1919 şi apoi preşedinte al acestui înalt for naţional, în perioada 1944-1946, membru al mai multor academii din străinătate, institute şi societăţi de sociologie, Dimitrie Gusti s-a născut la 13 februarie 1880, la Iaşi, şi a murit în 30 octombrie 1955, la Bucureşti. Mormântul său, uitat de prea rafinata noastră intelectualitate, preocupată mai ales de cancanuri jurnalistice decât de reamintirea marilor valori creatoare ale românilor, se află la cimitirul Belu, acolo unde angajaţii Muzeului Satului l-au găsit potopit de bălării şi mai ales de nemeritata uitare. Ostracizat după 1947 de comunişti, aflat într-o neoficializată interdicţie până în 1990, Dimitrie Gusti a rămas pentru specialişti un exemplu de urmat nu numai în ceea ce priveşte erudiţia şi opera, ci mai ales în ceea ce priveşte implicarea socială şi căutarea de soluţii pentru ridicarea satului românesc. De asemenea, a fost preocupat de imaginea României dincolo de graniţe şi a contribuit deplin la formarea ei prin participări prestigioase la Expoziţiile Internaţionale de la Barcelona şi Dresda şi Universale de la Paris şi New York. L-a preocupat cooperarea intelectuală internaţională (schimburi intelectuale cu asociaţiile sociologice străine şi cu fundaţiile sociale internaţionale, conferinţe, congrese internaţionale) fiind el însuşi creator de şcoală de nivel european, perfect în acord cu cele mai moderne metode de cercetare de teren", spune conf. univ. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti".

Întemeietor al Şcolii de sociologie românească, Dimitrie Gusti a fundamentat metoda monografică de cercetare simultană, multidisciplinară a satului, folosind echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători. Acţiunile de cercetare monografică s-au desfăşurat în sate din toate provinciile istorice ale României în perioada 1925-1948. Gusti a fondat şi condus Asociaţia pentru ştiinţa şi reforma socială, între 1919-1921, Institutul Social Român, în perioada 1921-1939, 1944-1948, Institutul de ştiinţe sociale al României între 1939-1944 şi Consiliul naţional de cercetări ştiinţifice ­ între anii 1947-1948. Profesorul Dimitrie Gusti a obţinut legiferarea serviciului social (în 1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială şi a înfiinţat primele cămine culturale, pentru ca şi în lumea satului să ajungă cultura.
Arhiva Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"
Citeşte mai multe despre:   Dimitrie Gusti

Serviciul de email marketing furnizat de