Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima duminica dupa Pasti, dedicata in calendarul ortodox Apostolului Toma, iar in calendarul popular, sufletelor mortilor, este numita Pastile Mortilor sau Pastile Blajinilor. Asezata imediat dupa Saptamana Luminata, duminica Tomii prelungeste taina Sfintei Invieri, fiindca Sfantul Apostol Toma, numit si Geamanul, cunoscut ca "Toma necredinciosul', vazandu-L pe Mantuitorul, cu toate ca initial se indoise la primirea vestii ca Hristos a inviat, se rusineaza de necredinta sa si marturiseste plenitudinea dumnezeirii. Toma din Galileea este unul din cei 12 Apostoli alesi de Iisus, care s-a indoit de Invierea Domnului, dar s-a incredintat dupa ce i-a pipait ranile provocate de piroane.
Despre taina Sfintei Invieri si despre necredinta Apostolului lui Toma, IPS Bartolomeu Anania spunea intr-una din predici, inclusa in volumul „Din spumele marii”: „De doua mii de ani ne purtam prin lume cu Toma de mana si nu stim prea bine de ce i se spunea Geamanul si prea tarziu ne dam seama ca-i suntem deopotriva. Frate de credinta si indoiala, de infrigurari si asteptare, de cutremur si ingenunchere, el ramane obsesia noastra perpetua si intruparea neputintei noastre de a accepta Bucuria dintr-odata si fara echivoc. Exista nu numai o drama a Patimilor, ci si una – mai puternica – a Invierii, si ea se consuma, totodata, in sufletul lui Toma. In trei trepte se consuma, toate ale lui Toma: el afla si nu-i vine sa creada; vede si inca se indoieste; se infrange si biruie. Nuantele sunt revelatorii. Toma nu e necredincios prin structura ci, mai degraba, ipostaza omului care exclama: e prea frumos ca sa fie adevarat! El nu e un impietrit, cum devenise – de pilda – Iuda. El nu refuza sa creada; el e doar coplesit de obiectul credintei lui virtuale. Fenomenul Invierii i se pare colosal. Poate ca e singurul dintre ucenici care intuieste implicatiile ei cosmice. Toma stie ca adevarul trebuie sa existe in sine, dar il implora sa-i devina certitudine, adica adevarul lui, personal. (...) De curand, giulgiul de la Torino a fost din nou scos la vedere si cateva sute de savanti au indreptat asupra-i lentilele, pelicule, pensete, microscoape electronice, raze de tot felul, izotopi si ordinatoare, ca tot atatea degete ale lui Toma, infipte in ranile lui Iisus. Concluziile par spectaculoase, dar nu ne impresioneaza. O parte din lume continua sa ceara minuni. Dar noi, cei din Duminica Tomii stim ca Minunea e zilnic cu noi, la masura indoielilor si deschiderilor noastre”.
Obiceiuri și tradiții în Duminica Tomii
Credinciosii, dupa ce participa la slujba, depun ofrande bogate pe mormintele rudelor din cimitir (vase, oua rosii, colaci, lumini aprinse) si se ospateaza in curtea bisericii. In zona Beiusului si in alte zone din Transilvania, ospatul funerar se prelungeste pana la apusul soarelui in sunetul clopotelor. Blajinii sunt enigmatice reprezentari mitice ale oamenilor primordiali, ale mosilor si stramosilor. Blajinii traiesc la hotarul dintre lumea de aici si lumea de dincolo, pe malurile Apei Sambetei, la varsarea acesteia in Sorbul Pamantului sau chiar sub Pamant. Ca infatisare, sunt oameni de statura mica, umbla goi si au corpul acoperit cu par. Barbatii se intalnesc cu femeile o data pe an, la Pastile Blajinilor, pentru a face copii. Sunt credinciosi, buni la suflet, blanzi, intelepti, incapabili de a face rau. Fiind oameni simpli, nu stiu sa calculeze sarbatorile, in special Pastile, pe care il sarbatoresc cu o intarziere de opt sau mai multe zile, cand vad ca sosesc pe Apa Sambetei cojile de ou rosu aruncate special de gospodine pe apa in vinerea sau in sambata din Saptamana Patimilor. In aceasta zi, credinciosii depun ofrande pe morminte, bocesc mortii, impart pomeni, intind mese festive.
În această zi nu se fac treburi în casă sau la câmp. De asemenea, nu se spală, nu se coase, nu se face curat în Duminica Tomii. Nu este bine să te cerți și nu trebuie să vorbești de rău de cei decedați
