Înălţarea Sfintei Cruci

Crestin ortodocsii praznuiesc astazi Inaltarea Sfintei Cruci, praznic imparatesc cinstit cu zi de post, indiferent in ce zi a saptamanii ar cadea. Aceasta sarbatoare este foarte veche si, dupa cum aflam dintr-una din predicile Sfantului Luca al Crimeei, se praznuia deja in secolul al V-lea, si a fost fixata atunci cand, prin eforturile Sfintei Imparatese Elena, a fost gasita Crucea Domnului. Sfanta Elena, mama primului imparat roman crestin ­ Sfantul Constantin ­ a plecat la Ierusalim, sa caute Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul. "Era o sarcina dificila ­ subliniaza Sfantul Luca al Crimeei ­ fiindca Ierusalimul, dupa moartea pe Cruce a Domnului Iisus Hristos, a fost de doua ori distrus de romani si zacea in ruine, iar locul Golgotei imparatul roman Adrian a poruncit sa fie astupat cu mult pamant si sa se construiasca o capiste idoleasca pentru zeita Venera, pentru a distruge amintirea Crucii Lui Hristos. Mama imparatului, Elena, nu stia de unde sa inceapa cautarile Crucii, dar Domnul i-a trimis in cale un evreu batran, pe Iuda, care i-a spus ca Sfanta Cruce se afla sub capistea Venerei. Imparateasa a poruncit sa fie distrusa capistea si sub ea a aflat trei cruci. Inscriptia de pe Crucea Lui Hristos nu mai era. Dar au recunoscut-o prin aceea ca, atingand-o de un om mort, acela a inviat. Atunci multime mare de popor, intr-o bucurie negraita, a inceput sa se inghesuie sa vada Crucea Lui Hristos. Pentru ca Crucea sa fie vazuta, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a asezat-o pe un loc mai inalt si a inaltat-o (a ridicat-o in vazul tuturor). Poporul, cu entuziasm, canta: «Doamne, miluieste! Doamne, miluieste! Doamne, miluieste!»".

Aceasta mare zi de sarbatoare este numita de Sfantul Teofan Zavoratul "semn sfant al mantuirii noastre, ridicat in toate bisericile". "Aceasta este doar o manifestare exterioara, existand si o inaltare interioara a Crucii, ce se petrece in inima noastra. Ea este desavarsita atunci cand omul hotaraste sa se rastigneasca pe sine sau sa se curete de patimi. Potrivit Apostolului Pavel, sunt crestini cu adevarat numai cei care isi rastignesc trupul, omorand in felul acesta dorintele si patimile.

Fiecare crestin trebuie sa isi puna intrebarea daca semnul sfant al Crucii este inaltat si in inima lui. Sa fim cu totii atenti ca nu cumva constiinta sa nu se spuna: «Te interesezi numai de dorintele trupesti. In inima ta, Crucea lui Hristos nu e inaltata. Ai aruncat-o in groapa patimilor, unde a putrezit din cauza indiferentei si a dispretului tau»", ne atrage atentia Sfantul Teofan Zavoratul, in timp ce Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna sa purtam Sfanta Cruce ca pe o cununa. "Nimeni, dar, sa nu se rusineze de cruce, simbolul sfant al mantuirii noastre, capul bunatatilor, pentru care traim si pentru care suntem! Ca pe o cununa, asa sa purtam crucea Lui Hristos! Prin cruce se savarsesc toate cele ale noastre. Daca trebuie sa te nasti din nou, crucea este alaturi! Daca trebuie sa te hranesti cu hrana aceea tainica, daca trebuie sa te hirotonesti, daca trebuie sa faci orice, pretutindeni este alaturi de noi crucea, semnul biruintei! De aceea o scriem cu multa ravna si pe case si pe ziduri si pe ferestre si pe frunte si in cugetul nostru. Crucea este semnul mantuirii noastre, al libertatii noastre obstesti, al blandetii Stapanului nostru, ca "S-a adus ca o oaie spre junghiere" (Isaia 53, 7; Fapte 8, 32).

Cand isi faci semnul Crucii gandeste-te la tot ce s-a petretrecut pe cruce si stinge mania si toate celelalte patimi. Cand iti faci semnul crucii umple-ti fruntea cu multa indraznire, fa-ti liber sufletul. (...) Pavel numeste crucea pret. Nici nu trebuie sa o facem asa de mantuiala cu degetele, ci mai intai sa o facem cu inima, cu multa credinta. Daca-ti faci asa cruce pe fata, nu va putea sta alaturi de tine nici unul din demonii cei necurati, ca vede sabia care i-a dat lovitura, vede sabia cu care a fost lovit de moarte. Daca noi ne cutremuram cand vedem locurile in care sunt executati condamnatii la moarte, gindeste-te ce trebuie sa sufere diavolul cand vede arma prin care Hristos i-a doborat toata puterea lui si a taiat capul balaurului".