Este ziua 17 a anului
Au mai rămas 348 de zile
Soarele
Răsare la 7:48
Apune la 17:04
Luna
Răsare la 11:53
Apune la 02:28
Primul pătrar (Luna în creştere) 17 ianuarie
Lună plină 24 ianuarie
Ultimul pătrar (Luna în descreştere) 31 ianuarie
Lună nouă 7 februarie
Sărbătoare creştină
Sfântul Antonie cel Mare a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului împărat Constantin şi ale fiilor lui. Dedicându-se vieţii pustniceşti, s-a făcut pildă tuturor pustnicilor de după el. A ajuns cel dintâi îndrumător şi dascăl al vieţii de obşte şi numai el singur a atins hotarul cel mai desăvârşit al pustniciei, precum arată istoria vieţii lui. Aflându-se în trup muritor, se depărta de cele trupeşti, vedea sufletele care la moarte ieşeau din trupuri şi pe demonii care le îndrumau, ceea ce este o însuşire numai a fiinţelor fără de trup şi duhovniceşti. Trăind o sută cinci ani, s-a mutat la Domnul.
Calendar creştin-ortodox
Cuviosul Antonie cel Mare
Calendar romano-catolic
Sf. Anton, abate
Calendar greco-catolic
Sf. Antonie cel Mare, călugăr
S-a întâmplat azi
În România
1859 – Al.I. Cuza numeşte primul prim-ministru al Moldovei, pe Vasile Sturdza;
1879 – Guvernul depune mesajul de revizuire al articolului 7 din Constituţia de la 1866, în baza căruia urma să se acorde cetăţenia română evreilor pământeni;
1922 – Demisia guvernului prezidat de Take Ionescu. La 19 ianuarie se formează un guvern liberal, în frunte cu I. I.C. Brătianu, care va conduce cu autoritate până în noiembrie 1927, cu o întrerupere (martie 1927-iunie 1927). Promovează, în spiritul doctrinei “prin înşine”, o politică de consolidare a poziţiilor capitalului autohton bancaro-industrial faţă de finanţa internaţională, fără a respinge însă colaborarea cu aceasta. De asemenea, iniţiază adoptarea Constituţiei şi a unui întreg pachet de legi fundamentale, care să asigure României întregite o coerenţă durabilă în plan economic, social şi politic, dar şi menţinerea supremaţiei liberale la putere.
În lume
1912 – Robert Falcon Scott, capitan în armata britanică, atinge Polul Sud, la o lună după norvegianul Roald Amundsen.
Născuţi la 17 ianuarie
1871 – Nicolae Iorga, istoric, critic literar (m. 1940);
1947 – Anton Şuteu, compozitor.
Click istoric
Astăzi se împlinesc opt ani de la moartea lui Ion Augustin Nicolae Raţiu. S-a născut în 1917, într-o veche familie transilvăneană care a dat mai multe generaţii de luptători pentru cauza naţională a românilor. Şi-a luat licenţa în Drept la Universitatea din Cluj, apoi a absolvit Şcoala de ofiţeri de rezervă la Craiova. A fost numit “cancelar diurnist” la Legaţia României din Londra până la înfiinţarea statului naţional-legionar, în septembrie 1940, când şi-a dat demisia. După revoluţie, devine vicepreşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat şi candidatul acestuia la preşedinţia României, în alegerile din 20 mai 1990.
Credinţe populare, tradiţii, semne
Reprezentările mitice româneşti celebrate la Miezul iernii pastorale (16-17 ianuarie) poartă numele amalgamate ale Cuviosului Antonie cel Mare şi Sfântului Atanasie din Calendarul ortodox. Cei doi sfinţi creştini, numiţi în Calendarul popular Anton şi Tănase de Ciumă, erau frecvent invocaţi pentru sănătatea oamenilor şi vindecarea bolilor grele (Banat, sud-vestul Olteniei). Ciuma, personificare feminină a unei năprasnice boli a omenirii, era considerată soră sau prietenă cu Moartea. Aceasta a secerat, din antichitate până în secolul al XIX-lea, milioane de oameni. Ca înfăţişare, aceasta era o femeie urâtă care sărea în spatele oamenilor, bătea la fereastră, intra nepoftită în casele oamenilor etc. Se ferea şi îi era teamă numai de câini. Celor care îi ungeau cu unt rănile de pe picioare le oferea viaţă îndelungată. Umbla năucă, desculţă şi nevăzută de nimeni, dar simţită şi lătrată de căini, cu secera în mână sau cu coasa la spinare (Brăila). Pentru a fi îmbunată, românii au răsfăţat-o, numind-o Alba, Frumoasa, Maica Bătrână, Maica Călătoarea (Mehedinţi), Buboasa (Dolj), Teleleica (Prahova), Mătăhala, Maica Bolilor (Lăpuşna – Basarabia), Maica Calea etc. Deoarece invaziile şi războaiele româno-turce erau urmate, de cele mai multe ori, de epidemii de ciumă, maladia a fost cunoscută în Evul Mediu şi sub numele de Boală a turcilor (Brăila). (Profesor Ion Ghinoiu)