Joi 28 septembrie 2006

SOARELE

Cuviosul Hariton Marturisitorul a trait pe vremea imparatului Aurelian in cetatea Iconiei. Adus inaintea judecatii si marturisind cu indrazneala ca Hristos este Dumnezeu, a fost batut de slujitori si ars. Dupa sfarsitul imparatului Aurelian, scapand, sfantul s-a dus in pustiu, unde a cazut intre talhari, care l-au prins si l-au legat. Atunci a venit un sarpe si a intrat in vasul in care tineau talharii vin. Si-a varsat otrava in vin, iar acestia, bandu-l, au murit cu totii. Sfantul a facut din pestera biserica si, adunand multime de calugari, a facut manastire. La adanci batraneti a adormit intru Domnul.

Cuv. Hariton Marturisitorul; Sf. Proroc Varuh; Sf. Mucenic Pimen

Sf. Venceslau, mucenic; Laurentiu Ruiz si insotitorii sai, mucenici

Sf. Hariton Marturisitorul, calugar

"Nu cautand la fata faceti judecata!"

In Romania 1737 - Inochentie Micu prezinta un nou memoriu Dietei, in numele "natiunii romane" din Transilvania. Datorita refuzului episcopului de a inlocui termenul de "natiune" prin "romani" sau "plebea romaneasca", Dieta nu permite citirea textului; 1848 - Generalul Gheorghe Magheru hotaraste dizolvarea taberei de voluntari de pe "Campul lui Traian" de la Raureni (Valcea). Sfarsitul Revolutiei in Tara Romaneasca. Astfel, autocratiile tarista si otomana pun capat, cu forta, experimentului muntean de emancipare nationala si sociala, care era prea apropiat de granitele lor pentru a fi tolerat; 1914 - Urcarea pe tron a Regelui Ferdinand I, nepotul de frate si succesorul Regelui Carol I. Depunand juramantul in fata Corpurilor Legiuitoare, declara ca "va domni ca bun roman"; print mostenitor din martie 1889, Ferdinand se casatoreste in decembrie 1892 cu Maria, principesa de Marea Britanie si Irlanda, avand sase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Marioara, Ileana, Mircea.

In lume 1448 - Christian I este incoronat rege al Danemarcei.

1882 - Vasile Parvan, istoric (m. 1927);

1934 - Brigitte Bardot, actrita.

Astazi se implinesc 34 de ani de la moartea marii interprete a cantecului popular oltenesc Maria Lataretu. A vazut lumina zilei la 7 noiembrie 1911, in familia lui Ion Borcan, din Gorj. Acolo, pe meleagurile aflate intre Olt si Jiu, se spune ca glasul omenesc devine un adevarat miracol, capatand modulatii surprinzatoare si triluri de pasare maiastra. A deprins cele dintai cantari de la mama ei. In 1923, la varsta de 12 ani, o gasim la Targu-Jiu in taraful fratelui sau Ionita. Nu implinise bine 16 ani cand devine cantareata principala a tarafului Tica Lataretu, viorist si cantaret din Lelesti, sat nu departe de Targu-Jiu. Tanarul lautar i-a devenit sot, de acum interpreta fiind cunoscuta ca Maria Lataretu. In 1937, Constantin Brailoiu o aduce la Bucuresti pentru inregistrarile Arhivei de folclor a Societatii Compozitorilor Romani. Primele imprimari sunt facute pe cilindri de fonograf, apoi pe discuri "Columbia". "Privighetoarea Gorjului", cantareata Oltului si a Jiului, Maria Lataretu a adunat in cantecele sale frumusetea, bucuriile si dorurile plaiurilor oltenesti. A incetat din viata pe scena pe care a slujit-o cu credinta si devotament. Inima ei a incetat sa bata cand inca nu incetasera aplauzele si ovatiile publicului. Era 28 septembrie 1972, la Caminul Cultural din Romanesti, judetul Botosani.

Gardul tarnii, numit si gardul satului sau santul merelei, a fost atestat in Campia Romana, Dobrogea si sud-estul Moldovei si cu functie de aparare impotriva atacurilor neprevazute din afara: "Satul se inconjura cu gardul tarnii. Fiecare gospodar isi sapa in dreptul casei lui, catre camp, un sant adanc. Pe pamantul scos in afara si pe sant cresteau schini, holera si catina. Nici vita, nici om nu putea trece santul. In sat intrai numai pe poarta tarnii, care se inchidea pe timpul noptii" (Vladesti, judetul Galati). In satul Gropeni, din judetul Braila, "santul de aparare avea latimea de patru metri si adancimea de aproximativ trei metri si jumatate. Pamantul scos din sant se batea sub forma de val, iar peste acesta se construiau garduri din stuf. Santul se umplea cu apa in perioada ploilor si se seca pe timp de seceta. Peste sant se trecea pe podisti din lemn, iar cand apa seca, se foloseau talpicile, trepte sapate in pamant". Santul sau gardul tarnii avea, pana spre inceputul secolului al XX-lea, un rol dublu: economic si de aparare. (Profesor Ion Ghinoiu)