"La Gheorghe Enescu” - o convorbire de acum un secol

V-ati intrebat vreodata cum isi stabileau gazetarii interviurile inainte vreme? Rasfoind colectia revistei Luceafarul, de acum o suta de ani, am descoperit un interesant interviu, semnat de Ion Brogovanu, care ne-a creat privilegiul de a fi "martori' ai intalnirii sale cu marele muzician George (Gheorghe) Enescu. Ce spunea Enescu despre muzica romaneasca?... Va invitam sa aflati!

" - Posta!...
Tresar, deschid usa; iau scrisoarea din mana factorului, o desfac si cetesc: «Sambata, (Palatul Regal). Cu mare placere, Luni dimineata, la 10 ore, aici. Cu stima, Gheorghe Enescu». Maestrul imi raspundea la rugarea ce i-o facusem, cerandu-i, pentru cetitorii «Luceafarului», o convorbire cat de mica asupra muzicei romanesti.
«Domnule sergent, te rog, unde e locuinta domnului Enescu?
Colo, intrati pe usa de sub... coviltirul cel de sticla; domnul portar va indreapta.
In colt, pe acolo?
Da, da...
Multumesc!»
Pasesc, intru si dau cartea de vizita portarului; acesta pleaca si se intoarce in cateva clipe. «Domnul Enescu e inca in pat si va roaga sa-l scuzati ca va primeste astfel. Poftiti, pe aici va rog!»
Bat la use, astept sa mi se zica «intra», deschid...
«Iarta-ma, te rog, am fost tare obosit, am cantat ieri seara la Cotroceni si...
Va salut respectuos, maestre. Intimitatea cu care ma primiti e un semn de bunavointa mare si de onoare!»
Imi intinde o mana priternoasa si calda. Privirile ii rad si iti spun o lume de simtiri, suvite de par castaniu ii mangaie fruntea larga, un zambet nespus de sincer, graiu atragator si cu o intonare usor moldoveneasca; chipul intreg ii e plin de lumina, straluceste de vointa si hotarare, de inteligenta si bunatate.
«Sezi aproape; stiu, ai venit sa afli ce e cu premiul de compozitie ce voiesc sa-l fondez...
Si de el, dar mai mult de muzica noastra; sunteti promotorul muzicei simfonice romanesti, o cunoasteti mai bine ca oricine si lamuririle ce le puteti da sunt pretioase tuturor, sunt asteptate cu drag si cu nerabdare.
Lamuriri? Foarte greu, caci muzica romaneasca e complexa, foarte intunecata, inca in fase. E o compozitie din lumea araba, slava si ungara, posedand insa si o atmosfera proprie, ce n-o gasesti in muzica altor popoare, o atmosfera careia nu-i pot da o caracterizare expresiva. Aceste influente straine sunt prea vadite ca sa mai fie negate. In Muntenia, muzica e mult mai turceasca, in Moldova e mult mai ruseasca, in Ardeal, mult mai ungureasca. Sa nu se supere nimeni de acest adevar. Din toate aceste dialecte muzicale, izvoraste insa o individualitate proprie, o repet. Francezii au gasit-o in compozitiile mele romanesti, chiar si in lucrarile simfonice, carora n'am cautat sa le dau o culoare romaneasca.
Maestre, ce forme proprii avem noi in muzica?
Dansuri, cantece, doine. Insa multe jocuri sunt rusesti. Asculta melodia acestui joc din Moldova si spune-mi daca nu e slava? Asculta si cantecul acesta, grecesc, si spune-mi daca nu e doina!»
Si maestrul incepu sa fredoneze. Isi razimase capul pe o mana, si cu cealalta mangaia usor invalitoarea patului. O raza de soare intra voios pe fereastra si, indepartandu-se, cazu in celalalt colt al odaii.
«Si acum... ce e romanesc si ce nu e romanesc!... Mi-e asa de greu de spus!... Insa, ceea ce trebuie sa se elimine din muzica noastra sunt "romantele', cari s-au cantat si se mai canta prin saloane, pe la concerte chiar (...) numai romanesti nu sunt; sunt melodii curat italienesti, cari nu-si au rostul in muzica noastra.

Ce forma muzicala se potriveste mai bine muzicei romanesti?
Cea rapsodica. Liszt ne poate servi ca pilda. Si forma aceasta a fost conceputa si exprimata de catra tiganii nostri, lautari, in mod instinctiv, mult mai bine decat unii din compozitorii romani (...); numai dansii au desgropat-o, au trecut-o si-au dat-o in pastrare din tata-n fiu, cu acea grija sfanta ce o au pentru ce e mai scump pe lume: cantecul!»
Privirile maestrului se tintuisera intr-ale mele; vorbea din toata inima, cu entuziasm. Ramasesem in admiratie in fata sinceritatii sale (...)
Vremea trecea insa si mai aveam atatea de intrebat. (...)
Gheorghe Enescu se uita la ceas. Ma sculai de pe scaun.
«La 11 ore trebuie sa cant M.S. Reginei.
Va multumesc pentru pretioasa convorbire; nu voiu uita niciodata clipele petrecute cu dumniavoastra.»
Imi intinse cu o miscare larga, mana.
«Si... inca o data. Afara cu " romantele' din muzica noastra. Inca un lucru: mai putine iluzii si mai multa munca».

Afara, soare vioiu de primavara; vrabii adunate pe copacii tineri, inmuguriti, se certau foc; vesela, tasnea apa din fantana basinului; pretutindeni, fiori de vieata. Doar soldatul de garda pasea rar si serios'. A consemnat Ion Brogovanu.