Luni 2 octombrie 2006

"Ce e intai nu e pe urma"

Balanta (23 septembrie - 22 octombrie)

Sf. Sfintit Mucenic Ciprian; Sf. Mucenita Justina; Cuv Teofil Marturisitorul

Sf. Ingeri Pazitori

Sf. Ciprian, episcop; Sf. Iustina, mucenita

Sfantul Ciprian a trait in timpul imparatului Diocletian. Inca din perioada adolescentei si-a exprimat dorinta de a vedea Atena, Caldeea, Egiptul, India cu scopul de a se desavarsi in arta cititului in stele si a magiei. Ciprian isi dobandise faima de mare vrajitor, dar si crestinii se temeau de el. Trecerea sa la credinta cea dreapta are legatura cu Sfanta Mucenita Justina. Un tanar se indragostise de Justina si pentru ca nu reusea sa i se faca placut a apelat la Ciprian. Acesta nu a reusit sa-i schimbe hotararea fetei. Pentru acest lucru, Sfantul Ciprian s-a crestinat. Diocletian, afland de aceasta tradare, a poruncit sa fie decapitati.

In Romania

1858 - Scoala regimentara provizornica din Iasi se transforma in Scoala militara, cu o durata a studiilor de trei ani pentru ofiterii de infanterie si cavalerie si de patru ani pentru ofiterii de artilerie si de stat major. Indrumatorul scolii pe probleme de conducere, invatamant si administratie, colonelul Pavel Scheletti; director, capitanul Gheorghe Adrian;

1944 - In urma unei intelegeri intre reprezentantii PCR si PSD, Proiectul de Platforma se adopta ca program al Frontului Unic Muncitoresc;

1952 - Alexandru Draghici este avansat la gradul de general-locotenent, drept rasplata pentru modul cum a actionat in anihilarea politica a "deviationistilor" din partid: Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu. De fapt, in lupta de inlaturare a celor trei, Al. Draghici a fost sprijinit de generalii de securitate: Gheorghe Pintilie si Alexandru Nicolski, precum si de Ion Vinte, Alexandru Demeter s.a.

In lume

1941 - Al doilea razboi mondial: In operatiunea Taifun, Germania incepe ofensiva asupra Moscovei.

1935 - Paul Goma, scriitor;

1951 - Sting, muzician britanic.

Astazi se implinesc 153 de ani de la nasterea regretatului compozitor Ciprian Porumbescu. S-a nascut la Sipot (nordul Moldovei). Inaintas al muzicii romanesti, a inceput prin a invata vioara si pianul in particular. Talent precoce, Porumbescu s-a format in perioada trezirii constiintei nationale a romanilor si a framantarilor pentru afirmarea drepturilor lor nationale. A facut studii de vioara, contrabas, armonie si compozitie la Conservatorul din Viena. A organizat si dirijat coruri la Suceava, Viena si Brasov, oras unde a fost profesor de muzica. Creatia sa oglindeste atitudinea patriotica a compozitorului, care a militat cu hotarare pentru promovarea si valorificarea culturii in randurile populatiei romanesti din Transilvania, Banat si Bucovina, aflate pe atunci sub stapanirea Imperiului Austro-Ungar. El a avut de suferit, de altfel, de pe urma ideilor sale, caci, fiind socotit un element periculos, a fost aruncat in temnita de autoritatile austriece. Printre lucrarile sale mai importante figureaza: opereta "Crai Nou", "Balada" pentru vioara si pian. A scris numeroase coruri, cantece, romante, muzica instrumentala. Prin cantecele sale, Ciprian Porumbescu a fost un simbol al tineretii insasi, un aliat credincios al celor care luptau pentru libertatea si demnitatea neamului. S-a stins din viata la numai 29 de ani, in 1883.

In anul 1840, domnul Tarii Romanesti hotaraste ca pe principalele drumuri de posta sa se introduca pentru transportul calatorilor trasuri brasovene. Intr-un astfel de mijloc de transport acoperit cu coviltir incapeau sase persoane. O frumoasa descriere a unei calatorii intre Bucuresti si Iasi, asa cum se desfasura aceasta inainte de anul 1848, ne-a fost lasata de scriitorul, economistul si omul politic roman Ion Ghica: "Dupa mai multe vizite pe la vornicie, la postelnicie, la agie, la casa postei, alergaturi care au dainuit vreo zece zile, intr-o vineri, in sfarsit, pe la orele trei dupa-amiaza, trosc, plosc, intra in curte opt cai cu doi surugii, precedati de un ceaus calare. Cat te stergi la ochi, insirase caii, cate doi-doi la trasura, un fel de brisca usoara, s-o duci cu un cal; intr-o clipa eram la capul Podului Targului de afara, Bariera Mosilor de astazi; chiuiau si plesneau surugiii pe ulitele Bucurestiului, de ridicau lumea in picioare, barbati si femei alergau la usi si la ferestre sa vada cine trece...". Verva surugiilor romani a atras atentia unui calator francez, care, calatorind prin Tara Romaneasca si Moldova la inceputul secolului al XIX-lea, scria ca, desi a strabatut in viata sa peste 40.000 de leghe cu posta, conducatori surugii ca moldovlahii nu a intalnit in nici o parte a lumii. (Profesor Ion Ghinoiu)