Marti 9 ianuarie 2007

SOARELE

Sfantul Mucenic Polieuct si Nearh au fost doi ostasi, buni prieteni intre ei, in zilele imparatului Deciu. Nearh era crestin, iar Polieuct, cu toate ca era pagan, avea insusiri de crestin si inclinare sa ajunga crestin. Imparatul a dat porunca foarte aspra impotriva crestinilor. Aceasta a tulburat adanc pe Nearh, de teama ca nu cumva prietenia lui cu Polieuct sa se rupa. Plin de ravna, Polieuct a smuls porunca imparatului si a aruncat-o in vant. Vazand idolii pe care paganii ii duceau spre altare, la inchinare, i-a smuls de la cei ce-i purtau si i-a calcat in picioare. Astfel, sfantul mucenic Polieuct s-a dus sa ia in stapanire marirea pe care Dumnezeu a fagaduit-o tuturor acelora care se vor lepada pe sine pentru numele Lui.

Sf. Mucenic Polieuct;

Cuv. Eustratie;

Sf. Iulian, mucenic

Sf. Polieuct, mucenic

"Ochii ce se vad rar sunt mai dragi"

"Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti

In Romania 1844 - Apare la Iasi periodicul saptamanal Propasirea sau Foaie stiintifica si literara (titlu impus de cenzura), sub redactia lui M. Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, I. Ghica si Panaiota Bals, care continua programul Daciei literare. Intre studiile publicate: Nicolae Balcescu, "Puterea armata si arta militara de la intemeierea Principatului Valahiei pana acum"; 1886 - Inaugurarea la Bucuresti, la Templul Spaniol, a Bibliotecii Populare, pe baza fondului de carte donat de Emanuel Farchy; 1888 - Legea pentru infiintarea unui serviciu de navigatie fluviala si maritima; 1908 - Intrunirea "Clubului conservator" din Bucuresti in vederea modificarii statutului si alegerii unui nou Comitet Executiv (takistii, cu exceptia lui T. Camarasescu si V. Arion, sunt inlaturati din comitet, locul lor fiind luat de junimisti in cea mai mare parte).

In lume 1788 - Connecticut devine cel de-al cincilea stat american; 1964 - In zona Canalului Panama a fost identificata una dintre cele mai ample miscari antiamericane. Nascuti la 9 ianuarie 1913 - Richard Nixon, al 37-lea presedinte al SUA (m. 1994); 1934 - Mircea Tomus, scriitor.

Astazi se implinesc 53 de ani de la inaugurarea cladirii Teatrului de Opera si Balet din Bucuresti, arhitect Octav Doicescu. Numit astazi Opera Romana din Bucuresti, edificiul a fost inaugurat cu "Dama de pica" de Ceaikovski. In vederea Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor ce urma sa fie gazduit de Romania in luna august 1953, Opera primise un sediu nou, care oferea conditii de lux, in contrast puternic cu situatia sociala din tara. A urmat o perioada de mare expansiune, influentata fericit de legaturile, inclusiv culturale, cu URSS. In repertoriu au intrat creatii romanesti de certa valoare, dar si lucrari de circumstanta, avand ca unic scop reflectarea vietii sociale comuniste. In pofida restrictiilor si interdictiilor ideologice, artistii romani erau binecunoscuti in strainatate, multi dintre ei fiind detinatori a importante premii la Concursurile Internationale de Canto de la Toulouse, Geneva, Moscova, Leipzig, München, Salzburg, Barcelona, Busseto. Cele aproape 1.000 de locuri faceau fata cu greu solicitarilor publicului. Artistii erau cunoscuti, iubiti, apreciati si recompensati cu titlul de Artist Emerit sau Artist al Poporului. Beneficiind de o echipa de interpreti de cea mai inalta clasa si de unul dintre cele mai bune coruri din Europa de Est, Opera Romana din Bucuresti a devenit o scena extrem de apreciata.

Psihoterapia, fitoterapia, chinoterapia, meloterapia, balneoterapia sunt denumiri moderne ale unor tehnici stravechi de tamaduire a bolilor cu ajutorul plantelor de leac, trasului (masajului), bioenergiei, apelor minerale si altele. Multe din aceste mijloace de vindecare a suferintelor faceau parte din terapia descantatului, tehnica preistorica confundata adesea pe nedrept cu vrajitoriile si escrocheriile paranormalilor de tot felul. Descantecul se bazeaza pe terapia cuvantului care imbina, de la caz la caz, fito-, psiho-, chino- si meloterapia. Bolile erau considerate personificari ale raului, intrau in corp trimise de persoane initiate, prin vrajitorii, de dusmani, prin blesteme si injuraturi, dar si de Dumnezeu, Maica Precesta, Santa Vineri etc., ca pedeapsa. Ca antidot impotriva facaturilor vrajitoresti, descantecele au tezaurizat valoroase cunostinte si observatii despre producerea, manifestarea si vindecarea empirica a bolilor. Descantatoarele erau personalitati puternice, capabile sa provoace si sa stapaneasca anumite procese psihice. Ele cunosteau anatomia umana, plantele de leac si, fireste, tehnicile de vindecare sau de alinare a suferintelor. Descantecele, ca orice fapt de folclor, se transmiteau pe cale orala. Fiind secrete, textele si tehnicile descantatului erau insusite, ca orice mestesug traditional, pe furate sau erau transmise in taina, uneori inainte de moarte. (Profesor Ion Ghinoiu)