Miercuri 9 iulie 2008

Este ziua 191 a anului - Au mai rămas 175 de zile

Este ziua 191 a anului

Au mai rămas 175 de zile

Soarele:

Răsare la 5:40

Apune la 21:01

Luna:

Răsare la 12:59

Primul pătrar (Luna în creştere):

10 iulie

Lună plină:

18 iulie

Ultimul pătrar (Luna în descreştere):

25 iulie

Lună nouă:

1 august

Sărbătoare creştină

Sfîntul Pangratie, sărbătorit astăzi de creştinii ortodocşi şi greco-catolici, s-a născut în Antiohia şi a trăit aici pînă la vîrsta bărbăţiei, cînd a mers la Ierusalim. Călătoria lui a avut loc la scurtă vreme după Înălţarea la cer a Domnului şi după Pogorîrea Duhului Sfînt. A fost adus la credinţă de Apostolul Petru, care l-a şi hirotonit episcop al Tavromeniei. A mers în Sicilia, unde a risipit idolii lui Falcon, ai lui Lison şi ai celorlalţi demoni. Tămăduind sfîntul toată boala, a adunat o mulţime de oameni la Dumnezeu, botezîndu-i. A fost ucis de păgîni.

Calendar creştin-ortodox

Sf. Sfinţiţi Mucenici Pangratie şi Chiril; Sf. Mucenici Andrei şi Prov (Post)

Calendar romano-catolic

Sf. Augustin Zhao Rong, proroc şi însoţitorii, mucenici; Sf. Veronica Giuliani, fecioară

Calendar greco-catolic

Sf. Pancraţiu, episcop, mucenic

Proverbul zilei:

"Lopata cînd bate în apă, sperie peştii şi îi scapă"

"Proverbele Românilor", Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

Credinţe populare, tradiţii, semne

Ciobanii alcătuiau grupuri de 15-20 de oameni, desprinse şi izolate de comunităţile săteşti, care trebuia să facă faţă tuturor vitregiilor naturii. Viaţa singuratică a păstorilor, legată mai strîns cu natura înconjurătoare decît cu oamenii de la poalele munţilor, se întrerupea brusc la mijlocul sezonului pastoral, la Sîntilie, cînd proprietarii oilor şi nevestele ciobanilor urcau la stîne pentru mituirea mieilor (tunderea mieilor fătaţi primăvara). Dacă oile şi berbecii se tundeau în sat, înainte de urcarea lor la stînă, între Sîngeorz şi Armindeni, mieii se tundeau la stîne, la miezul verii pastorale. Dacă la stînele din Mărginimea Sibiului şi Ţara Oltului de la nord de Carpaţi femeia a ajuns, începînd din secolul al XIX-lea, să conducă treburile stînei ca baciţa, pe latura sudică a munţilor, ciobanii nu aveau voie să coboare în sat şi nici să fie vizitaţi de parte femeiască pînă la Sîntilie. Pentru prosperitatea turmei, ei trebuiau să rămînă curaţi şi să nu vadă trup de femeie. Se spunea că "pînă la Sîntilie femeia n-are ce căta în urma de oaie". În unele zone (Zabala, jud. Covasna), ciobanii tineri coborau în sate la Sîntilie ca să-şi bage drăguţele în horă. Cu o zi înainte de Sîntilie făceau cadou fetelor iubite cîte o furcă de tors lucrată de ei în singurătatea şi liniştea munţilor şi cîte o cocuţă de caş frumos modelată, simbol al afecţiunii şi intenţiilor de căsătorie.

Profesor Ion Ghinoiu