Minunea "italică" a Bucureştiului

ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, MARTIE 1938
Autobuzele cele mai mari ale S.T.B.-ului traversează în goană un bulevard frumos, larg, bine pietruit, pe marginile căruia cresc clădiri noi, elegante, vile cochete, blok-hausuri impunătoare. Unde sunt maidanele, casele îngropate în pământ, bălţile verzi cu miazme ucigătoare? Totul e asanat, curat, higienic. Locurile amenajate cu peluze formează un loc de refugiu şi plimbare, adaugă Bucureştiului un farmec în plus. Pe marginea lacului Herăstrău, pe malul opus "Lunei Bucureştilor", se lucrează cu febrilitate la ridicarea a tot soiul de adăposturi pentru sportivi, se creează terenuri de golf şi de tennis. În curând va fi aici pe malul lacului, un adevărat paradis al sportivilor. Primul "club" care a luat fiinţă aici e "Yacht-Clubul regal român".

"Yacht-Clubul", din care face parte întreaga elită a Capitalei, a ridicat aici o clădire în stil de vilă, unde se află un mic bar, o sală de restaurant, vestiar şi duşuri. Totul e în culori vioaie, pereţii sunt acoperiţi de picturi moderne, natural marine, feţele de mese roşii, galbene, albastre, portocalii, scaunele sunt învelite în aceeaş pânză colorată.

Jos, la lac, se ridică pontoane lângă care sunt ancorate câteva bărci cu pânze ale Clubului. Alături se află barca cu motor a Marelui Voevod Mihai, dăruită de primul-ministru al Cehoslovaciei. E o barcă elegantă, galbenă, care poate primi şase persoane şi realizează o viteză apreciabilă. De aici, de pe veranda cu "chaise-longue"-uri se deschide o perspectivă miraculoasă: dincolo de apa argintie, pe malul opus, se văd construcţiile moderne, în coloane şi linii drepte ale "Lunii Bucureştilor"; mai încolo, prăvălit spre vale, se află "muzeul satului", deasupra căruia se ridică turla bisericuţei de lemn, adusă din Bucovina.

Mai departe, lacul e străjuit de ulmi înalţi, cari ascund cu perdeaua frunzişului lor peisajul industrial de acolo, din care se văd numai câteva coşuri înalte de fabrici.

În faţa "Yacht-Clubului" se află o trambulină pentru înotătorii, cari vor să se răcorească în apa Ialomiţei, adusă până la Herăstrău, e foarte mult căutată. "Yacht-Clubul" posedă, în afară de cele cinci sau şase bărci cu rame de toate formele şi dimensiunile, "skyfuri" canadiene, bărci şi pentru concursuri, bărci mari pentru plimbări de familie, îmbarcaţiuni uşoare de tot felul.

O barcă îngustă şi lunguiaţă, pentru o singură persoană se numeşte "Little Normandie" şi aparţine unui membru al clubului, care are probabil bine desvoltat simţul humorului.

Alte două bărci cu siluetă de săgeată sunt destinate diverselor concursuri. Sunt bărci ca acelea din celebrele "matchuri" Oxford-Cambridge, cu cari membrii "Yacht-Clubului" se antrenează pentru viitoarele regate...

De altfel la ponton se află un soi de aparat pentru antrenarea rameurilor la aceste bărci extra rapide. E o barcă pătrată, legată cu lanţuri groase de ţărm, care nu poate niciodată naviga.

Pe scăunele se aşază sportivii şi încep să bată apa cu vâslele, în acelaş ritm, comandaţi de antrenor. Învaţă astfel ca mişcările tuturor să concorde, efortul să fie făcut deodată... şi barca să înainteze cât mai repede.

La ora 5:00 după-amiază, când începe să se potolească torida căldură a Capitalei, maşinile încep să curgă spre Herăstrău, spre Yacht-Club...

---

"De multe ori, bărcile sunt scoase din garaj şi lansate pe apă, veranda e ocupată de cucoane, pe scaunele înalte ale barului stau sportivii încălziţi. E un zgomot plăcut de oameni cari se distrează, cari uită pentru o clipă că se află în iadul Bucureştilor, şi nu în Elveţia sau pe coastele Atlanticului. Priveliştea, de altfel, nu e deloc bucureşteană. Lacul răcoreşte locul, o briză plăcută vine dinspre apă, silueta sveltă şi albă a bărcilor cu pânze ne face să ne credem pe unul din lacurile Italiei cântate de poeţi. Până târziu noaptea, când luminile se reflectează în apă, membrii Yacht-Clubului nu părăsesc malul fermecat al lacului."
Ilustraţiunea Română, martie 1938

O unică... remarcă

"Iniţiativa celor cari au fondat Yacht-Clubul e foarte lăudabilă. Am avea însă numai o remarcă de făcut: de ce nu procedează astfel ca şi masele largi ale publicului, tineretul sărac şi fără posibilităţi materiale, să beneficieze de frumuseţea acestor sporturi de apă, să se poată reconforta la malul lacului, după o zi toridă? Poate că sugestia noastră va fi primită de conducătorii «Yacht-Clubului», cari vor avea o filială şi pentru cei cari până astăzi trebue să se mulţumească numai cu lacul Cişmigiului."