x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Obiceiurile de An Nou în presa de la 1902

0
Autor: Iulia Gorneanu 28 Dec 2011 - 21:00
Obiceiurile de An Nou în presa de la 1902


La inceputul veacului trecut, gazetarii acordau o deosebita importanta datinilor strabune, iar documentarea lor era extrem de riguroasa. Paginile ingalbenite ale publicatiilor de odinioara ascund o pretioasa sursa de informatii pentru etnologii de astazi. De unde vine "Plugusorul"? Dar Turca, Brezaia, Cerbutul si Vasilca? Iata ce aflam din revista Foaia Diecesana, aparuta la Caransebes la 29 decembrie 1902:

"Din religiunile si mitologiele tuturor popoarelor vechi, incepand dela Indieni, Egipteni, Greci, Romani, pana la Germani si Slavi, este cunoscut cum ca toate au avut cult de soare si, personificand soarele drept Zeu, si l-au inchipuit a umbla, a trece in cursul sau prin zodiac, unde cu zodiele (constelatiunile) respective represen­tatoare mai vartos de animale a avut 12 lupte, incepand dela rasarit catra apus, ca si Ercule (Hercules), care asemenea a fost erou de soare. Colinda plugsorului. Dnul Teodorescu in «Colinde, datini si moravuri, ale poporului roman», Bucu­resci 1874 pag. 59, ne spu­ne, cum ca in orase bae­tii, iara la tara junii, co­lin­deaza cu plugul. Baetii isi fac un plug in miniatura, imitand pe cat se poate ade­varatul plug, il infru­m­se­teaza cu hartii colorate si flori, si-i pun un clopotel sau doua in coarne, iar junii dela teara iau chiar ade­varatul plug, cu un clopot mai mare, il taraesc, si astfeliu merg la fiesce care casa de oreaza (aoreaza) (...) Aceasta colinda a plugsorului adeveresce chiar si luminat despre simbolica serbare a soarelui personificat ca Zeu. Plugul a fost atributul Zeilor de soare Visnu si Osiris, si aceste Zeitati tin plugul in mana. Zeul Buddha se zice ca a purtat numele de «Halivahana» dela «Hala» ce inseamna plug. Si Mantuitoriul nostru Iisus Cristos a purtat pre­dicatul de «Arator» lat. adeca aratoriu, litaneele primei biserici crestine. Tibul canta despre Zeul de soare Osiris si despre plugul lui aratoriu in urmatoriul mod : Primus aratra manu sollerti fecit Osiris/ Et teneram ferro solli­citavit humum.(...)

In cultul si religiunile popoarelor vechi s’a crezut cumca soarele personificat cu razele sale, ca un plug des­pica pamantul, si apoi il fructificheaza. De aici se intelege, pen­tru ce a fost plugul simbolul Zeilor de soare, si pentru ce li s’a facut cult si ceremonii cu plugul, mai vartos la inceperea anului, cand soarele a reinviat si a inceput iara a-si recastiga puterea luminei sale. Plugsorul nostru este o straveche sarbatoare, asemenea Saturnalielor si Opalelor. Turca, Bresaia, Vasilca si Cerbutul cari se joaca in prima zi a lui Craciun si la Anul Nou nu sunt alta, decat nesce masche, adeca un om invaluit intr’o mantaua (zeghe, toala) lunga si infrumsetat cu o multime de basmale (carpe, naframe) panclice, flori de diferite colori etc.; cu cap de animal cu bot (cap de capra, de tap, de lup etc.) sau de pasare cu cioc (cap de cocor, de paun, de cocos etc.), cari masce joaca, modificandu-si miscarile bo­tului, sau sunetul ciocului dupa cantecul unui botran viorariu (lautar) care recita oarecare versuri (parte si necuviincioase) imitand intr’aceea si tonurile animalelor respective. Aci este mai pe sus de toata indoiala dovedit cultul de soare. Din mitologiele si religiunile popoarelor vechi stim, cumca acele popoare si-au inchipuit si au crezut, ca soarele personificat ca Zeu, in precurgerea, rotarea sa prin zodiac, in fiecare zodie ia alta masca (fata de animal, de dupa cum si’au inchipuit cei vechi figurile, ori constelatiunile din zo­diac c’ar representa pe cutare, ori pe cutare animal). Drept aceste Turca, Bre­saia, Cerbutul, si Vasilca nu sunt alta, decat o dramatica representare ori propunere a soarelui perso­nificat ca Zeu in precurge­rea sa prin zodiac (...). Va­silca este Iupiter, care sta in capul anului (chiar San­tul Vasile, San-Vasii cres­tin). Bresaia este Bachus, un alt zeu de soare; cres­catoarea si laptatoarea lui a fost’ ziua Briseis (Brisa, Hippodamia). Si purtarea necuviincioasa (lasciva) a Bresaiei noastre adeveresce de cultul lui Bachus. Cerbutul, precum se propune in Banat si in partile Hategului din Transilvania, este chiar «Cervulus» din evul de mijloc, despre care vorbesce Du Cange: Glo­ssarium mediae et infimae latinitatis, Parisiis 1840-50 sub «Cervulus» si in contra carui au emulat atat de tare santii parinti: episcopi din Germania, Francia, Spania si Ita­lia. Iata cumca se adeveresce ca si Turca, Bresaia, Cerbutul si Vasilca sunt cult de soare, si sunt o parte intregitoare, dramatico-representatoare a colindei. Iara Dictionariul Limbei Romane (de Academia Romana) Bucuresci, 1871 face o mare absurditate, cand zice, cumca «Bresaia» este un monstru. Bresaia cu bot de animal ori cu cioc de pasere, este o masca intru drama­tica representare a cultului soarelui personificat ca Zeu, care in percurgerea sa prin zodiac ia in zodiile respective masca ori fata animalelor cari infatiseaza zodiele".

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de