Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astazi, 28 aprilie, se implinesc 119 ani de la moartea lui Em. Pake-Protopopescu.
Si nici ca se putea un moment mai bine ales sa reamintim activitatea unuia dintre cei mai destoinici primari ai Capitalei, decat aceasta perioada care precede alegerile locale.
Em. Pake-Protopopescu a ocupat aceasta pozitie vreme de trei ani, intre 1888 si 1891, pe cand abia trecuse un sfert de veac de cand si in Romania se legiferase un parcurs democratic pentru ocuparea functiilor administrativ-teritoriale. Lupta democratica pentru Primaria Capitalei a inceput in 1864, si este unul dintre semnele importante ca tara adopta un stil de viata occidental si in ceea ce priveste viata politica si viata publica.
Nascut in 1845, Pake (cum ne-am obisnuit sa-i spunem, fara sfiala, omului politic ajuns nume de strada in Bucuresti, in urma cu un secol si mai bine!), a avut serioase studii juridice, la Paris, Bruxelles si Geneva, luandu-si si un stralucit doctorat in drept. Numele de Protopopescu ii vine de la faptul ca a fost… fiul unui protopop, pe numele sau Iancu.
Traindu-si anii tineretii studioase in trei dintre cele mai falnice orase ale veacului al XIX-lea, gustand din plin viata tumultuoasa a Occidentului si observand felul in care un oras se respecta pe sine modernizandu-se, Pake-Protopopescu ramane cu o pozitiva nostalgie a acelei epoci, emotii care aveau sa-si puna amprenta, ceva mai tarziu, pe activitatea lui de gospodar al cetatii.
Dar pana atunci, cel interesat de biografia lui il va intalni ca pedagog, profesor de drept la Scoala Comerciala, asezamant care astazi poarta numele ctitorului sau, Nicolae Kretzulescu. Preda in aceasta institutie de invatamant 9 ani, din 1879 pana in 1888, rastimp in care se avanta si in viata politica. In 1888 este ales primar al Capitalei si este considerat unul dintre cei mai destoinici edili ai orasului – din cei peste 80 care s-au perindat pana azi. Este cel care a modernizat orasul, pavand strazile, dar si introducand in Bucuresti, dupa "moda" de la Paris, trotuarele. Ni se pare banal astazi sa avem acea fasie de drum destinata strict pietonilor, totusi, cu un secol si ceva in urma, ea a reprezentat o adevarata "revolutie", usurand circulatia pe strazi si… modificand mentalitatea locuitorilor epocii. Tot lui Pake-Protopopescu ii datoram introducerea in Bucuresti a iluminatului public, dezvoltarea retelelor de tramvai (cu cai!) prelungirea si largirea bulevardului Orizontului – care, in semn de pretuire, la cativa ani dupa moartea sa, avea sa-i poarte numele.
In 1906, Bulevardul Pache (Pake) Protopopescu se intindea pe o lungime de 1.420 m, fiind cel de-al unsprezecelea, in ordinea importantei, din Bucuresti. Ierarhiile cantitativiste vorbesc despre maniera in care era valorizata prezenta unei personalitati in istoria orasului, iar cei 1.420 m de bulevard insemnau, pe atunci, ceva, in ceea ce priveste pretuirea datorata fostului edil.
Pake-Protopopescu ar fi merita, poate, si un nume de scoala, cata vreme el a acordat o atentie deosebita invatamantului, in cei trei ani, ca primar, construind 28 de scoli, precum si caldirea Liceului "Gheorghe Lazar", in 1889. Tot lui ii datoram insa si primul azil de noapte, dupa model occidental, din Bucuresti, si de asemenea infiintarea unui serviciu de trasuri pentru transportul bolnavilor la spitale, serviciu care precede infiintarea Societatii de Salvare de catre dr Nicolae Minovici cativa ani mai tarziu.
Pake-Protopopescu a fost – o scrie si Arghezi, intr-un text acid, in care da note si calificative edililor bucuresteni, "intaiul primar bun al Bucurestilor". Stiuta fiind ascutimea penei jurnalistice argheziene, acest calificativ spune mult despre ceea ce Bucurestiul datoreaza acestui primar al sau din trecut.
Citește pe Antena3.ro
Ce este mai putin cunoscut din viata profesionala a lui Pake-Protopopescu – pe langa faptul ca a fondat mai multe ziare, de exemplu – este asocierea lui in cadrul miscarilor masonice din spatiul romanesc. Abilitatile sale juridice dublate de inclinatia organizatorica il impun ca membru in conducerea uneia dintre lojile importante din spatiul romanesc, incepand cu 1873.
