Paştile cel Mic din Duminica Tomii

Cele trei zile ale Sfintelor Pasti au trecut, insa nu trebuie sa uitam ca, in traditia populara, prima duminica de dupa Sarbatoarea sarbatorilor – Duminica Tomii – poarta numele de Pastile cel Mic si are o semnificatie aparte. Asezata imediat dupa Saptamana Luminata, - despre care am vorbit ieri- duminica Tomii prelungeste taina Sfintei Invieri, fiindca Sfantul Apostol Toma, numit si Geamanul, cunoscut ca "Toma necredinciosul', vazandu-L pe Mantuitorul, cu toate ca initial se indoise la primirea vestii ca Hristos a inviat, se rusineaza de necredinta sa si marturiseste plenitudinea dumnezeirii.

Spre seara, in prima zi a Sfintelor Pasti, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor, care, de frica iudeilor, se ascunsesera intr-o camera incuiata din cetatea Ierusalimului spunandu-le: "«Pace voua!» si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s'au bucurat ucenicii vazandu-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarasi: «Pace voua! Asa cum Tatal M'a trimis pe Mine, tot astfel si Eu va trimit pe voi». Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: «Luati Duh Sfant!, carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta; carora le veti tine, tinute vor fi». Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci i-au zis ceilalti ucenici: «L-am vazut pe Domnul!» Dar el le-a zis: «Daca nu voi vedea eu in mainile Lui semnul cuielor si daca nu-mi voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu-mi voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede». Si, dupa opt zile, ucenicii Sai erau iarasi inlauntru, si Toma impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: «Pace voua!» Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ti degetul tau incoace; si vezi mainile Mele; si adu-ti mana ta si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios!» Raspunzand Toma, I-a zis: «Domnul meu si Dumnezeul meu!» Iisus i-a zis: «Pentru ca M'ai vazut, ai crezut; fericiti cei ce au crezut fara sa fi vazut!»' Ioan 20, 19-29.

Despre taina Sfintei Invieri si despre necredinta Apostolului lui Toma, IPS Bartolomeu Anania spunea intr-una din predici, inclusa in volumul "Din spumele marii': "De doua mii de ani ne purtam prin lume cu Toma de mana si nu stim prea bine de ce i se spunea Geamanul si prea tarziu ne dam seama ca-i suntem deopotriva. Frate de credinta si indoiala, de infrigurari si asteptare, de cutremur si ingenunchere, el ramane obsesia noastra perpetua si intruparea neputintei noastre de a accepta Bucuria dintr-odata si fara echivoc. Exista nu numai o drama a Patimilor, ci si una – mai puternica – a Invierii, si ea se consuma, totodata, in sufletul lui Toma. In trei trepte se consuma, toate ale lui Toma: el afla si nu-i vine sa creada; vede si inca se indoieste; se infrange si biruie. Nuantele sunt revelatorii. Toma nu e necredincios prin structura ci, mai degraba, ipostaza omului care exclama: e prea frumos ca sa fie adevarat! El nu e un impietrit, cum devenise – de pilda – Iuda. El nu refuza sa creada; el e doar coplesit de obiectul credintei lui virtuale. Fenomenul Invierii i se pare colosal. Poate ca e singurul dintre ucenici care intuieste implicatiile ei cosmice. Toma stie ca adevarul trebuie sa existe in sine, dar il implora sa-i devina certitudine, adica adevarul lui, personal. (...) De curand, giulgiul de la Torino a fost din nou scos la vedere si cateva sute de savanti au indreptat asupra-i lentilele, pelicule, pensete, microscoape electronice, raze de tot felul, izotopi si ordinatoare, ca tot atatea degete ale lui Toma, infipte in ranile lui Iisus. Concluziile par spectaculoase, dar nu ne impresioneaza. O parte din lume continua sa ceara minuni. Dar noi, cei din Duminica Tomii stim ca Minunea e zilnic cu noi, la masura indoielilor si deschiderilor noastre'.