x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Paştile cel Mic din Duminica Tomii

0
Autor: Luminita Ciobanu 17 Apr 2012 - 21:00
Paştile cel Mic din Duminica Tomii


Cele trei zile ale Sfintelor Pasti au trecut, insa nu trebuie sa uitam ca, in traditia populara, prima duminica de dupa Sarbatoarea sarbatorilor – Duminica Tomii – poarta numele de Pastile cel Mic si are o semnificatie aparte. Asezata imediat dupa Saptamana Luminata, - despre care am vorbit ieri- duminica Tomii prelungeste taina Sfintei Invieri, fiindca Sfantul Apostol Toma, numit si Geamanul, cunoscut ca "Toma necredinciosul', vazandu-L pe Mantuitorul, cu toate ca initial se indoise la primirea vestii ca Hristos a inviat, se rusineaza de necredinta sa si marturiseste plenitudinea dumnezeirii.

Spre seara, in prima zi a Sfintelor Pasti, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor, care, de frica iudeilor, se ascunsesera intr-o camera incuiata din cetatea Ierusalimului spunandu-le: "«Pace voua!» si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s'au bucurat ucenicii vazandu-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarasi: «Pace voua! Asa cum Tatal M'a trimis pe Mine, tot astfel si Eu va trimit pe voi». Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: «Luati Duh Sfant!, carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta; carora le veti tine, tinute vor fi». Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci i-au zis ceilalti ucenici: «L-am vazut pe Domnul!» Dar el le-a zis: «Daca nu voi vedea eu in mainile Lui semnul cuielor si daca nu-mi voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu-mi voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede». Si, dupa opt zile, ucenicii Sai erau iarasi inlauntru, si Toma impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: «Pace voua!» Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ti degetul tau incoace; si vezi mainile Mele; si adu-ti mana ta si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios!» Raspunzand Toma, I-a zis: «Domnul meu si Dumnezeul meu!» Iisus i-a zis: «Pentru ca M'ai vazut, ai crezut; fericiti cei ce au crezut fara sa fi vazut!»' Ioan 20, 19-29.

Despre taina Sfintei Invieri si despre necredinta Apostolului lui Toma, IPS Bartolomeu Anania spunea intr-una din predici, inclusa in volumul "Din spumele marii': "De doua mii de ani ne purtam prin lume cu Toma de mana si nu stim prea bine de ce i se spunea Geamanul si prea tarziu ne dam seama ca-i suntem deopotriva. Frate de credinta si indoiala, de infrigurari si asteptare, de cutremur si ingenunchere, el ramane obsesia noastra perpetua si intruparea neputintei noastre de a accepta Bucuria dintr-odata si fara echivoc. Exista nu numai o drama a Patimilor, ci si una – mai puternica – a Invierii, si ea se consuma, totodata, in sufletul lui Toma. In trei trepte se consuma, toate ale lui Toma: el afla si nu-i vine sa creada; vede si inca se indoieste; se infrange si biruie. Nuantele sunt revelatorii. Toma nu e necredincios prin structura ci, mai degraba, ipostaza omului care exclama: e prea frumos ca sa fie adevarat! El nu e un impietrit, cum devenise – de pilda – Iuda. El nu refuza sa creada; el e doar coplesit de obiectul credintei lui virtuale. Fenomenul Invierii i se pare colosal. Poate ca e singurul dintre ucenici care intuieste implicatiile ei cosmice. Toma stie ca adevarul trebuie sa existe in sine, dar il implora sa-i devina certitudine, adica adevarul lui, personal. (...) De curand, giulgiul de la Torino a fost din nou scos la vedere si cateva sute de savanti au indreptat asupra-i lentilele, pelicule, pensete, microscoape electronice, raze de tot felul, izotopi si ordinatoare, ca tot atatea degete ale lui Toma, infipte in ranile lui Iisus. Concluziile par spectaculoase, dar nu ne impresioneaza. O parte din lume continua sa ceara minuni. Dar noi, cei din Duminica Tomii stim ca Minunea e zilnic cu noi, la masura indoielilor si deschiderilor noastre'.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de