Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A început ieri Postul Crăciunului, menit să ne ajute să ne curăţăm sufletul şi trupul şi să întâmpinăm cum se cuvine, cu aleasă bucurie, marele praznic al Naşterii Domnului. Acest post ne aminteşte de drepţii şi patriarhii Vechiului Testament care au postit şi s-au rugat cu evlavie, aşteptându-L pe Mesia cel făgăduit. Moise a ţinut, pe Muntele Sinai, două posturi lungi de 40 de zile şi 40 de nopţi şi a primit apoi Tablele Legii din mâna Lui Dumnezeu. De asemenea, nu trebuie să uităm de postul lung şi aspru ţinut de Sfântul prooroc Ilie.
În prima zi de post a fost prăznuit Sfântul Grigorie Palama, stâlp al ortodoxiei care ne-a lăsat minunate învăţăminte despre buna rânduială a postului, îndemnându-ne să "ne ostenim şi (să) ne străduim în post trupesc şi duhovnicesc şi în rugăciuni, cu ajutorul şi împreună lucrarea îngerilor celor buni", astfel încât "văpaia de foc a poftei trupeşti ne va fi stinsă de tot iar mânia ne va fi îmblânzită precum cea a leilor, făcându-ne noi părtaşi la hrana cea proorocească". Sfântul Grigorie Palama accentua faptul că "postul care nu este împlinit în acest fel şi nu se săvârşeşte în acest chip se înrudeşte şi se însoţeşte mai degrabă cu îngerii cei răi, căci a lor este pustiirea însoţită de mânie, de ură şi de trufie, ca şi de împotrivirea faţă de Dumnezeu, pe când noi, ca unii ce suntem robi şi slujitori ai binelui, stăm împotriva acestor îngeri răi, cum şi spune Apostolul: «Căci lupta noastră nu este 'mpotriva cărnii şi a sângelui, ci 'mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de 'ntuneric, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în stihiile cereşti» (Efeseni 6, 12). Aşadar, pe scurt, împotrivirea noastră faţă de ei se împlineşte prin post, dar noi cerem pentru paza noastră şi platoşa înţelepciunii, şi coiful milostivirii celei mântuitoare, şi scutul credinţei, precum şi sabia cea prea îndestulătoare a Duhului Sfânt, adică cuvântul cel mântuitor dat nouă de Dumnezeu, ca să ne fie spre apărare".
Asemeni Drepţilor Vechiului Testament, creştinii, postind cele 40 de zile în întâmpinarea Praznicului Luminos al Crăciunului, îşi curăţesc sufletele şi trupurile, pregătindu-se să-L primească pe Dumnezeu-Cuvântul, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut, din Sfânta Fecioară Maria, în binecuvântata noapte. "Postul Naşterii lui Hristos simbolizează postul lui Moise de patruzeci de zile când a primit cuvântul lui Dumnezeu scris pe piatră, iar noi postim patruzeci de zile ca să primim Cuvântul Cel întrupat din Fecioară, din Care ne împărtăşim, nu numai cu auzul legii, ca la Moise, ci cu însuşi Trupul şi Sângele vieţii veşnice", spunea Sfântul Simeon al Tesalonicului.
Despre Postul Crăciunului există menţiuni încă din secolele al IV-ea şi al V-lea, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei, fiind numit postul din luna a zecea. Totuşi, în acea vreme, creştinii respectau postul însă perioadele în care nu mâncau de frupt erau diferite. Unii posteau şapte zile, alţii- şase săptămâni, în timp ce severitatea postului era diferenţiată. La Sinodul local de la Constantinopol, din anul 1166, s-a stabilit o rânduială pentru Postul Naşterii Domnului. S-a decis ca durata Postului Crăciunului să fie de 40 de zile pentru toţi creştinii, cu începere la 15 noiembrie ( în seara de 14 noiembrie – când este prăznuit Sfântul Apostol Filip – fiind lăsatul secului). O situaţie specială - ca şi cea de anul acesta – este atunci când lăsatul secului cade într-o zi de miercuri sau de vineri şi nu se poate mânca de frupt. De aceea, postul începe co o zi înainte de data reglamentată.
Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a postit 40 de zile şi 40 de nopţi ne-a învăţat cum să postim, la rândul nostru: "Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare." (Matei 6, 16-18)
Sfinţii Apostoli s-au supus cu toată dragostea rânduielii divine a postului, sfătuindu-i pe creştini să postească: " să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; (...) ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni". (Epistola I către Corinteni, 7,5)
Nu trebuie să uităm de asemenea că Sfântul Cuvios Antonie cel Mare a strălucit în postul adevărat, fiind un exemplu de vieţuire duhovnicească pentru toţi creştinii, monahi şi mireni.
Postul Naşterii Mântuitorului nu este unul sever, ci de o asprime mijlocie, asemănător celui din vară, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, când se regăsesc dezlegări la peşte, untdelemn şi vin.
Părintele protosinghel Nicodim Măndiţă ne învaţă în cartea "Dai voinţă, iei putere" despre felul în care trebuie să postim în această perioadă: " Postul acesta se ţine ca şi Postul Sfinţilor Apostoli: luni, miercuri şi vineri, pâine şi legume fierte, fără untdelemn sau uleiuri. Marţi şi joi, dezlegăm la untdelemn sau uleiuri şi vin, iar sâmbăta şi duminica dezlegăm şi la peşte. De la 20-24 Decembrie, de se întâmplă să cadă sâmbăta şi duminica, nu mâncăm peşte. (...) Dezlegări anumite de post se îngăduie creştinilor bolnavi, suferinzi sau primejduiţi de pierzare".
Sfântul Cuvios Părinte Paisie Velicikovski, stareţul mănăstirii Neamţ, prăznuit la începutul Postului Crăciunului, la 15 noiembrie, ne învaţă în "Crinii ţarinei sau flori preafrumoase": "(…) Sculându-te de la masă, trebuie să fii puţin flămând, ca trupul să fie supus sufletului, să fie capabil de muncă şi să fie simţitor la activităţi înţelepte şi atunci patimile trupeşti vor fi biruite. Postul nu poate nimici patimile trupeşti în aşa măsură cum le nimiceşte hrana săracă. Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute, căci mulţi încep postul şi alte nevoinţe grele peste puterile lor, iar apoi slăbesc din cauza necumpătării şi încep să caute mâncăruri gustoase şi odihnă pentru întărirea trupului. A proceda astfel înseamnă să creezi ceva, iar apoi să distrugi, întrucât trupul, din cauza lipsurilor din vremea postului, este împins către plăceri şi mângâieri, iar plăcerile stârnesc patimi. Iar dacă cineva consumă puţină hrană în fiecare zi, atunci el capătă un mare folos. Însă cantitatea hranei trebuie să fie numai în măsura cât să-ţi întăreşti puterile. Un asemenea om poate săvârşi orice lucru duhovnicesc. Nevoinţa cumpătată nu are preţ. Căci unii dintre nevoitori întrebuinţau hrana cu măsură şi aveau măsură în toate – în nevoinţe, în necesităţile trupeşti, în obiectele de cult şi orice lucru îl foloseau la timpul său şi după un anumit statut cumpătat. De aceea Sfinţii Părinţi nu recomandă să începi un post peste puteri, ca să nu ajungi la slăbiciune. Ia-ţi drept regulă să mănânci în fiecare zi, astfel te poţi mai lesne abţine; iar dacă cineva posteşte mai mult, atunci cum te poţi abţine de la ghiftuire şi îmbuibare? Nicicum. Un astfel de început necumpătat are loc ori din cauza trufiei, ori din cauza nechibzuinţei; iar abţinerea este una din virtuţi care contribuie la înfrânarea trupului.
(...) Din faptele sfinţilor, din viaţa Mântuitorului nostru şi din pravilele vieţilor celor care au trăit cuvios se vede cât de frumos şi de folos este să fii pregătit şi să te afli în nevoinţă, muncă şi răbdare; însă nu trebuie să te istoveşti peste măsură cu un post necumpătat şi să faci trupul neputincios. Dacă trupul se înfierbântă în timpul tinereţii, atunci trebuie să te abţii de la multe; dar dacă trupul este neputincios, trebuie să primeşti hrană îndeajuns fără a te uita la alţi asceţi. Uită-te şi chibzuieşte după puterile tale, cât poţi duce; propria conştiinţă este măsura şi învăţătorul intern pentru fiecare. Este cu neputinţă ca toţi să aibă aceeaşi nevoinţă; fiindcă unii sunt puternici, iar alţii neputincioşi; unii sunt ca fierul, alţii ca arama, iar alţii ca ceara. (…) Postul moderat şi cumpătat este baza şi capul tuturor virtuţilor. Cum lupţi cu leul şi cu groaznicul şarpe, aşa trebuie să lupţi cu duşmanul în neputinţa trupească şi sărăcia sufletească. Dacă cineva vrea să aibă mintea trează de la gânduri murdare, trebuie să-şi cureţe trupul prin post. Este cu neputinţă să fii preot fără a ţine post. Postul este necesar ca şi aerul. Postul, pătrunzând în suflet, omoară păcatul din adâncul lui".
