Publicistica 1914-1918 / Tudor Arghezi

In casa din strada Primaverii, un schit, el tot ce mai poate vedea din natura sunt florile, in interpretarea carora Luchian isi pune toata pasiunea, marginita in clocotul si alegerea ei impetuoasa prin universul pamantului, de patru pareti de oras.

Florile lui Luchian

In casa din strada Primaverii, un schit, el tot ce mai poate vedea din natura sunt florile, in interpretarea carora Luchian isi pune toata pasiunea, marginita in clocotul si alegerea ei impetuoasa prin universul pamantului, de patru pareti de oras. Pentru el floarea vine ca un mesaj al acestui pamant care rodeste si canta departe de fotoliul lui si, inlauntrul catorva buchete de mac sau micsunele, ii geme sufletul intreg, dornic de ape, de ceruri, de drumuri si dobitoace. De aceea florile lui au o expresie atat de stranie si de aceea Luchian va ramane artistul lor, si ca si stapanul lor.

O strangere de mana care-i ca o sarutare, intampina pe cei ce trec si se abat pe la el – si veselia cinstita si sanatoasa a omului cu constiinta inalta. Caci solitarul din jet aduce si in suferinta o probitate dumnezeiasca si, mai daramat trupeste decat oricine din cei mai invinsi, el nu gaseste sa-i faca vietii nici o mustrare, si socoate ca si suferinta e un prilej mai mult de a iubi pentru cat este de frumoasa. El nu cunoaste sentimentul bas al deznadejdii si lasitatea tanguirii. Atata timp cat degetele lui mai pot mangaia fiinta unei garoafe si narile lui primi mirosul viu al unei flori, Luchian e multumit. Nici un om nu ne-a dat pana azi, afara de Pascal, senzatiile pe care le cunoastem privind in viata lui Luchian, din ultimii ani, frumoasa in deplinatatea ei, cu inspiratia smerita, naiva si infinit nadajduitoare, a lui Verlaine, in Sagesse. Si pentru Luchian noi nu ne putem impiedica sa avem o admiratie ce tine mai mult de inchinare decat de arta.

1914