Am vazut multi oameni care s-au dedicat cautarii si descoperirii absolutului. De dragul acestui nobil ideal au renuntat la orice, la raspunderi, la familie, la societate, la vicii, la virtuti, la distractii; nu insa si la vanitatea de a ajunge la un scop.
 |
|
Teodor Mazilu
... Am vazut multi oameni care s-au dedicat cautarii si descoperirii absolutului. De dragul acestui nobil ideal au renuntat la orice, la raspunderi, la familie, la societate, la vicii, la virtuti, la distractii; nu insa si la vanitatea de a ajunge la un scop. Cu cat se specializau in cautarea adevarului, cu atat adevarul se indeparta de ei. Ei ignorau realitatea, ei ignorau viata, ei ignorau cunoasterea de sine, ei ignorau cumplitele lor contradictii si, in schimb, se napusteau cu furie asupra absolutului... As indrazni sa spun, din experienta mea, ca transformarea vietii intr-o metoda pentru descoperirea absolutului duce, inevitabil, la degradarea individului. Nu numai ca nu descopera absolutul - ceea ce n-ar fi o nenorocire prea mare - , dar se instraineaza de sine, cade victima celor mai perfide inventii ale mintii chinuite. In starile de criza, mintea, violentata salbatic de atatea chemari metafizice, cedeaza si fabrica nefericitului un absolut iluzoriu pe care individul il ia drept real... Mintea simte nevoia sa rasplateasca intr-un mod perfid sacrificiile facute o viata intreaga. Cautarea absolutului instraineaza pe individ de esenta lui, il imparte intr-o zona sublima si o zona meschina (...).
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
