Publicistică - Despre sentimentul naturii

“Îmi amintesc de o excursie în munţi în care am fost pur şi simplu terorizat de o asemenea fiinţă delicată. Fiinţa cu pricina avea ideea sumbră de a-mi atrage cu vehemenţă atenţia asupra fiecărei splendori a naturii, silindu-mă şi pe mine să-i împărtăşesc entuziasmul.

“Îmi amintesc de o excursie în munţi în care am fost pur şi simplu terorizat de o asemenea fiinţă delicată. Fiinţa cu pricina avea ideea sumbră de a-mi atrage cu vehemenţă atenţia asupra fiecărei splendori a naturii, silindu-mă şi pe mine să-i împărtăşesc entuziasmul. Cînd credeam că mă pot odihni puţin, eram violent tras de mînecă şi împins cu forţa spre cine ştie ce pri­ve­lişte încîntătoare. N-aveam timp să gust nici acest peisagiu la care fuse­sem adus în lanţuri: fiinţa aceea delicată observa imediat altă splendoare şi mă trăgea într-acolo. Nici o clipă de tăcere... Toată plimbarea aceea romantică semăna cu o vînătoare de porci mistreţi. Căutam frumuseţi cum am fi căutat vînatul. Şi cînd, în sfîrşit, le găseam, le ucideam prin graba şi neatenţia noastră. Acea fiinţă delicată se socotea o mare iubitoare a naturii. Avea nu numai sentimente traince, ci şi cunoştinţe foarte bo­ga­te. Cunoştea numele tuturor florilor, ierburilor, păsărilor şi insectelor. Plă­ce­rea ei era plăcerea de a reconstitui, de a-şi verifica informaţiile, ca şi cum florile ar fi existat pe lume nu­mai ca să justifice vastele ei cunoştinţe...”