Sfânta Drosida, fiica împăratului Traian

In vremea imparatiei lui Traian, cinci femei care traiau in sihastrie pazind toate poruncile lui Dumnezeu, printre altele isi luasera asupra lor ca sarcina adunarea moastelor sfintilor, ungerea lor cu miruri si infasurarea sfintelor relicve in panze curate, dupa care le aduceau si le asezau in locul de sihastrie in care traiau ele. Afland de acest lucru, Drosida, fiica imparatului Traian, dupa ce a scapat de sub atentia celor care supravegheau camerele imparatesti – acestia fiind cuprinsi de somn - a mers la aceste femei. A adus cu sine o haina de pret si le-a cerut celor cinci sihastre ca sa o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfant, din locul in care fusese aruncat.

Din volumul "Vietile sfintilor de peste tot anul' afam ca "Adrian, un sfetnic al imparatului, care era in acelasi timp si logodnicul Drosidei, a cerut sa se puna soldati de paza langa trupurile crestinilor morti, ca sa cunoasca cine sunt cei care ridica trupurile lor. Si paznicii, stand de veghe, au prins pe cele cinci femei si impreuna cu ele si pe Drosida. Facandu-se ziua, le-au adus pe ele inaintea imparatului. Si imparatul, vazand laolalta cu cele cinci femei si pe Drosida, s-a spaimantat. Si a poruncit ca aceasta sa fie tinuta sub paza, doar-doar se va cai de ceea ce a facut. Cat priveste pe celelalte cinci femei canonice, a poruncit sa se faca un vas mare in care au fost aruncate cele cinci femei, impreuna cu multa arama, si sa fie topite prin foc, ca arama sa se amestece cu tarana sfintelor femei. Iar din amestecul acesta s-au construit fundurile vaselor celor mari de arama ale bailor obstesti, ridicate atunci din nou de el, spre desfatarea inchinatorilor la idoli.'

Vazand ce se intampla, Drosida si-a scos imbracamintea imparateasca si a iesit usor, fara sa prinda cineva de veste. "Pe cand mergea spre locul de chinuri, se gandea intru sine, zicand: «Cum ma voi duce la Dumnezeu, neavand imbracaminte de nunta? Caci nu am primit Botezul si sunt inca necurata! Ci, Imparate al imparatilor, Doamne Iisuse Hristoase, iata, am renuntat la imparatia mea pentru Tine, ca sa ma asezi portar al imparatiei Tale. Tu, deci, Cel ce Te-ai botezat pentru noi, boteaza-ma in Duhul Sfant!» Si zicand acestea, scotand mirul pe care il luase cu sine din camara ei si aruncandu-se intr-un bazin in care se aduna apa din ploaie, ca intr-un lac, s-a botezat, zicand: «Se boteaza roaba lui Dumnezeu, Drosida, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh». Si pazindu-se pe sine, dupa aceea, timp de sapte zile, primea hrana ingereasca. (...) In ziua cea de-a opta, cerand lui Dumnezeu in rugaciune sa o lumineze ce urmeaza sa mai faca, s-a mutat catre Domnul', se mai spune in Sinaxar.

Pe de alta parte, Sfantul Sfintit Mucenic Vasile a trait pe vremea imparatului Iulian Apostatul si a lui Saturnin, ighemonul Ancirei, fiind preot al Bisericii din Ancira. Parat ca este crestin, a fost adus inaintea ighemonului si supus fiind la intrebari a fost ridicat pe un lemn si i s-au strujit coastele, dupa care a fost aruncat in temnita. Patimirile sale au continuat pentru ca, dupa o vreme a fost scos din temnita si supus altor chinuri cumplite. La cateva zile a trecut Apostatul prin cetatea Ancirei iar Sfantul a fost legat si dus inaintea lui. Acesta l-a dat in primire comitelui Flaventiu, care a poruncit sa i se jupoaie pielea de pe trup in fasii. "Si jupuindu-i-se astfel multe fasii de piele (...) mucenicul care in toate aceste chinuri se tinea tare ca diamantul, smulgand o fasie de piele, a aruncat-o drept in obrazul lui Iulian, care a poruncit sa se inroseasca niste sulite in foc si sa i se strapunga cu ele pantecele si spatele si toate incheieturile. Si savarsindu-se toate acestea, si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu'.