Sfânta spălare a picioarelor şi Cina cea de taină

Biserica Ortodoxa il praznuieste astazi pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, nascut la Bucuresti, in octombrie 1787, din parinti tematori de Dumnezeu. A primit la botez numele Constantin iar la 20 de ani si-a indreptat pasii catre Manastirea Cernica, fiind primit cu dragoste parinteasca de staretul Gheorghe, care dupa un an l-a tuns calugar, dandu-i numele Calinic. Dupa o luna a fost hirotonit ierodiacon. 43 de ani a vietuit la Sfanta Manastire Cernica, in post, rugaciune si smerenie, pana a urcat in treapta diaconiei.

Din volumul "Vietile sfintilor de peste tot anul' aflam ca " (...) dupa cinci ani de slujire in treapta diaconiei, a primit si sfintitorul dar al preotiei, iar dupa alti cinci ani, cu glas de obste a fost ales de sobor staret al chinoviei de la Cernica, pe care a carmuit-o cu multa iscusinta timp de 31 de ani, savarsind multe fapte incununate de lauda'. In anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales si sfintit episcop al Ramnicului. "Cu nespusa ravna si osteneala a zidit din temelie biserica Episcopiei, impodobind-o cu zugraveala si odoare scumpe si a dat viata noua tiparnitei bisericesti, scotand la lumina multe carti de slujba si de zidire sufleteasca. Dorul de viata schimniceasca l-a indemnat atunci sa zideasca o biserica la Schitul Frasinei', se mai spune in Sinaxar. Sfantul Ierarh Calinic a pastorit in scaunul de la Ramnic mai bine de 16 ani apoi, a revenit la Manastirea Cernica, unde a mai trait un an, ca simplu monah, mutandu-se la Domnul la 11 aprilie 1868, fiind inmormantat in tinda Bisericii Sf. Gheorghe. Preacuviosul Calinic a avut darul facerii de minuni inca din timpul vietii, sfintele sale moaste aflandu-se intregi in Biserica Manastirii Cernica.

Nu trebuie sa uitam de slujbele speciale din Saptamana Mare. La cea de-a treia Denie s-a facut pomenirea femeii pacatoase care L-a uns cu mir pe Domnul, cu putin inainte de infricosatoarele Sale patimi.

Parintele Eugen Dragoi explica in volumul "Postul Mare" ca in aceasta seara, dumnezeiestii Parinti au randuit praznuirea a patru lucruri ce s-au petrecut insa in Joia Mare: "sfanta spalare a picioarelor, Cina cea de taina, adica predarea infricosatelor Taine, rugaciunea cea mai presus de fire si vanzarea Domnului. (...) Dupa cum spun dumnezeiestii Parinti, Domnul a sarbatorit Pastile iudaic impreuna cu ucenicii Sai, Joi seara. (...) Inainte de a incepe cina, asa spune dumnezeiescul Hrisostom, «s-a sculat de la cina si-a dezbracat haina cea de deasupra si a turnat apa in vasul de spalat». Si El singur a spalat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sa-l faca pe Iuda sa se rusineze, iar celorlalti sa le aduca aminte sa nu umble dupa intaietati. (...) In urma tuturor a venit si la Petru. Acesta, avand mai multa dragoste de Hristos, nu L-a lasat sa-i spele picioarele; (...)'

Dupa ce S-a smerit si a spalat picioarele ucenicilor, Domnul Iisus Hristos S-a asezat la masa, sfatuindu-i pe ucenici sa-si iubeasca aproapele, spunandu-le ca unul dintre ei urmeaza sa Il vanda. "Atunci ucenicii se uitau unii la altii, nepricepand despre cine vorbeste. Iar unul din ucenicii Sai, cel pe care Iisus il iubea, sedea la masa rezemat de pieptul lui Iisus. Deci Simon Petru i-a facut acestuia semn si i-a zis: Si aplecandu-se acesta pe pieptul lui Iisus, I-a zis: Iisus i-a raspuns: . Si intingand imbucatura de paine, a luat-o si i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Si dupa imbucatura de paine, atunci a intrat Satana intr'insul. Iar Iisus i-a zis:

"Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si le-a dat ucenicilor, zicand: . Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: . Dupa Cina cea de Taina, Mantuitorul a mers cu ucenicii in Muntele Maslinilor, in locul numit Ghetsimani, spre care Iuda i-a calauzit pe iudeii care incercau sa-L prinda. De aici incep infricosatoarele lui Hristos patimi, "cu neputinta de rostit in cuvinte', dupa cum subliniaza parintele Eugen Dragoi.