Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Creştin ortodocşii îl prăznuiesc, an de an, la 8 mai, pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, numit şi Teologul, fiindcă a scris Sfânta Carte a Evangheliei care îi poartă numele, trei Epistole Canonice I Ioan, II Ioan şi III Ioan şi Apocalipsa.
Din cartea “Vieţile sfinţilor”, din cuvântul de laudă al Patriarhului Ierusalimului, Sofronie, aflăm că tatăl Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan se numea Zevedeu, iar mama sa Salomi (Salomeea) era fiica lui Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Fratele său era Iacov, alt Apostol al Domnului. “Deci, Mântuitorul era unchi lui Ioan (...) . Se cuvine să ştim că, în vremea în care a fost vândut Domnul nostru iudeilor şi a fost răstignit, au fugit toţi. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de faţă la vânzarea şi la răstignirea Lui şi a venit la mormânt, cu Petru. Apoi a luat pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale. De aceea se zice că a avut trei maici pe pământ: întâi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua, tunetul, că s-a numit “fiul tunetului”; şi a treia pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, precum a zis Domnul: «Iată Maica ta!» Şi a îngrijit-o Ioan până la adormirea ei”.
În vremea împăratului Domiţian, între anii 90-95 d.Hr., Sfântul Ioan a fost exilat în insula Patmos. Acolo a avut revelaţia Cărţii Apocalipsei. Sub Nerva se întoarce la Efes, de unde conduce, cu mare autoritate duhovnicească, Bisericile din Asia Mică. Evanghelia a fost scrisă în Efes, spre sfârşitul secolului I. Sinaxarul ne spune că “mergând Apostolul Ioan într-un munte, împreună cu ucenicul său Prohor, a postit trei zile, rugându-se lui Dumnezeu (...) Şi după a treia zi s-a făcut fulger mare şi tunet, că s-a cutremurat muntele şi Prohor a căzut la pământ, iar Ioan ridicându-l şi şezând de-a dreapta lui şi căutând la cer, a început a zice: «La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu»... şi celelalte”.
Mutarea la Domnul a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, cel care s-a rezemat pe pieptul Mântuitorului, (aşa cum este reprezentat iconografic în Cina cea de Taină), a iubitorului de feciorie şi ucenicul iubit al lui Hristos, este prăznuită la 26 septembrie. La 8 mai însă, se cinsteşte pomenirea prafului tămăduitor, numit de credincioşi mană, care, în chip minunat, an de an, în cea de-a opta zi a lui Florar se ivea la mormântul lui.
“Când avea peste o sută de ani, (în timpul persecuţiilor împăratului Traian n.n.) Sfântul Ioan a luat şapte ucenici în afara Efesului şi i-a pus să sape un mormânt în formă de cruce. Apoi, Sfântul Ioan s-a aşezat în mormânt şi ucenicii l-au îngropat acolo de viu. Mai târziu, când mormântul său a fost deschis, trupul Sfântului Ioan nu mai era acolo. În fiecare an în 8 mai, din mormântul său se ridică un praf cu care bolnavii de diferite boli se vindecă” (Dionisie din Furna, “Erminia picturii bizantine”).
În cartea “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul” se spune că “Policrat, episcopul poporului Efesului, scriind către Victor, episcopul Romei, zise aşa: «A adormit în Asia, mare Stihie, care va să se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului, Ioan cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos». Iar dumnezeiescul Ipolit povestind propovăduirea şi săvârşirea Apostolilor, zice: «Ioan, fratele lui Iacov, propovăduind în Asia cuvântul, a fost izgonit la ostrovul Patmos. Şi de acolo, iarăşi fiind chemat din izgonire de la Efes, s-au săvârşit acolo, în zilele lui Neron. Ale cărui moaşte, căutate de locuitorii cetăţii cei credincioşi, nu s-au aflat»“. Astăzi, ruinele bisericii bizantine din Efes, închinate Sf. Ap. Ioan, marchează locul unde se spune că a fost înmormântat.
Două zile mai târziu, la 10 mai, este prăznuit Sfântul Apostol Simon Zilotul, care se tâlcuieşte “râvnitorul”. Sinaxarul ne spune că “acesta este Simon, care se numeşte şi Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Săi şi a prefăcut apa în vin. Deci văzând Simon minunea aceasta a lăsat mireasa, nunta şi casa, şi a urmat după Hristos, prietenul şi făcătorul de minuni şi aducătorul de mireasă, şi Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii în foişor, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, şi umplându-se de Acesta şi înconjurând mai tot pământul, a ars toată înşelăciunea mulţimii zeilor, şi trecând prin toată Mauritania şi prin Africa a propovăduit pe Hristos. Şi după aceea mergând în Britania, şi luminând pe mulţi cu cuvântul Evangheliei, a fost răstignit şi îngropat acolo; şi precum a avut râvnă fierbinte spre Atotţiitorul Dumnezeu, a dobândit şi numele după chipurile şi obiceiurile sale”. Un lucru foarte important de amintit este faptul că Biserica Podeanu din Bucureşti adăposteşte moaştele Sfâtul Apostol Simon Zilotul, care a propovăduit dreapta credinţă departe de ţara sa, în Egipt, în Mauritania, din Bretania până în Persia fiind răstignit la Snanir. O parte din Sfintele sale Moaşte sunt păstrate într-o casetă, aşezată într-un baldachin, în faţa iconostasului, în Biserica Podeanu. Sfântul Apostol Simon Zilotul este ocrotitor al familiei, al copiilor, al femeilor însărcinate şi al celor care se roagă cu credinţă pentru naşterea de prunci şi întemeierea unei familii.
