Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, cel care s-a rezemat pe pieptul lui Hristos

Crestin ortodocsii il praznuiesc la 8 mai pe Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, cunoscut si ca Ioan Teologul, fiindca a scris Sfanta Carte a Evangheliei care ii poarta numele, trei epistole canonice I Ioan, II Ioan si III Ioan precum si Apocalipsa.

Din cartea “Vietile sfintilor', din cuvantul de lauda al Patriarhului Ierusalimului, Sofronie, aflam ca tatal Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan era Zevedeu, iar mama sa era Salomi, (Salomeea) fiica lui Iosif, logodnicul Nascatoarei de Dumnezeu, iar fratele sau era Iacov, alt Apostol al Domnului. “Deci, Mantuitorul, era unchi lui Ioan (...) . Se cuvine sa stim ca, in vremea in care a fost vandut Domnul nostru iudeilor si a fost rastignit, au fugit toti. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de fata la vanzarea si la rastignirea Lui si a venit la mormant, cu Petru. Apoi a luat pe Nascatoarea de Dumnezeu intru ale sale. De aceea se zice ca a avut trei maici pe pamant: intai pe Salomi, dintru care s-a nascut; a doua, tunetul, ca s-a numit “fiul tunetului'; si a treia pe Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu, precum a zis Domnul: «Iata Maica ta!» Si a ingrijit-o Ioan pana la adormirea ei'.

Sfantul Ioan a fost exilat in insula Patmos de catre imparatul Domitian intre anii 90-95 d. Hr. si acolo a avut revelatia Cartii Apocalipsei. Sub Nerva se intoarce la Efes, de unde conduce, cu mare autoritate duhovniceasca, Bisericile din Asia Mica. Evanghelia este scrisa in Efes spre sfarsitul secolului I. Sinaxarul spune ca “mergand Apostolul Ioan intr-un munte, impreuna cu ucenicul sau Prohor, a postit trei zile, rugandu-se lui Dumnezeu (...) Si dupa a treia zi s-a facut fulger mare si tunet, ca s-a cutremurat muntele si Prohor a cazut la pamant, iar Ioan ridicandu-l si sezand de-a dreapta lui si cautand la cer, a inceput a zice: «La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu»... si celelalte'.

Mutarea la Domnul a Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, cel care s-a rezemat pe pieptul Mantuitorului, (asa cum este reprezentat iconografic in Cina cea de Taina), a iubitorului de feciorie si ucenicul iubit al lui Hristos, este praznuita la 26 septembrie. La 8 mai insa, se cinsteste pomenirea prafului tamaduitor, numit de credinciosi mana, care, in chip minunat, an de an, in cea de-a opta zi a lui Florar se ivea la mormantul lui.

“Cand avea peste o suta de ani, (in timpul persecutiilor imparatului Traian n.n) Sfantul Ioan a luat sapte ucenici in afara Efesului si i-a pus sa sape un mormant in forma de cruce. Apoi, Sfantul Ioan s-a asezat in mormant si ucenicii l-au ingropat acolo de viu. Mai tarziu, cand mormantul sau a fost deschis, trupul Sfantului Ioan nu mai era acolo. In fiecare an in 8 mai, din mormantul sau se ridica un praf cu care bolnavii de diferite boli se vindeca'.( Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine).

Cartea “Vietile Sfintilor de peste tot anul' arata ca “Policrat, episcopul poporului Efesului, scriind catre Victor, episcopul Romei, zise asa: “A adormit in Asia, mare Stihie, care va sa se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului, Ioan cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos'. Iar dumnezeiescul Ipolit povestind propovaduirea si savarsirea Apostolilor, zice: «Ioan, fratele lui Iacov, propovaduind in Asia cuvantul, a fost izgonit la ostrovul Patmos. Si de acolo, iarasi fiind chemat din izgonire de la Efes, s-au savarsit acolo, in zilele lui Neron. Ale carui moaste, cautate de locuitorii cetatii cei credinciosi, nu s-au aflat»'. Astazi, ruinele bisericii bizantine din Efes, inchinate Sf. Ap. Ioan, marcheaza locul unde se spune ca a fost inmormantat.