În cea de-a zecea zi a lunii ianuarie, creştin ortodocşii prăznuiesc un Sfânt român. Este vorba despre Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, totodată singurul călugăr athonit român care a fost trecut în rândul sfinţilor printr-o canonizare spontană, petrecută îndată după trecerea sa la cele veşnice.
S-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, localitate aflată în judeţul Bacău. Părinţii săi, dreptcredincioşii Gheorghe şi Ecaterina Luchian, i-au pus numele Alexandru. Tatăl său era diacon, iar mama, peste ani, a ales viaţa călugărească şi a primit numele Elisabeta.
În anii copilăriei, micul Alexandru îi uimea pe toţi, îndrăznind să ia în mânuţe şerpi veninoşi care, spre mirarea tuturor, nu-i făceau nici un rău. Avea 20 de ani când a încercat să intre în obştea Mănăstirii Neamţ. N-a fost primit dar a fost îndrumat spre Mănăstirea Brazi, unde a stat doi ani ca pelerin. A dormit în fân, iar gândul de a intra în călugărie şi l-a întărit cu priveghere şi post aspru. A deprins rugăciunea minţii, de la ieroschimonahul Ghedeon, care l-a sfătuit să meargă la Sfântul Munte Athos. Cu binecuvântarea părintelui stareţ Dimitrie, care l-a tuns anticipat monah, dându-i numele Antipa, a plecat la Sfântul Munte şi a fost primit în chilia moldovenilor Nifon şi Nectarie, renumiţi isihaşti ai acelor vremuri. Aici a vieţuit o vreme în rugăciune şi ascultare, iar cei doi mari asceţi l-au îndrumat spre Mănăstirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi mânăstiri ale Athosului. Au trecut astfel patru ani, iar după această perioadă cei doi isihaşti moldoveni Nifon şi Nectarie l-au chemat la o lucrare aleasă. Se punea bazele schitului românesc Prodromu, ce se zidea prin grija şi osârdia lor. Cuviosul Antipa a cerut o păsuire şi binecuvântarea de a merge în pustie pentru a se linişti. Nu a primit nimic din cele necesare vieţii pământeşti. S-a aşezat într-o chilie pe jumătate distrusă, pe care a găsit-o. Într-un ungher al acesteia a aflat o mică icoană a Maicii Domnului, afumată, pe care a încredinţat-o renumitului zugrav Paisie, rugându-l să o cureţe. I-a fost înapoiată după puţină vreme, strălucitoare, complet nouă, iar zugravul l-a încredinţat că în mod miraculos a devenit astfel, fiindcă nu i-a făcut decât o simplă curăţare. Aceasta este icoana făcătoare de minuni, aflată azi la Mănăstirea Varlaam, de care Sfântul nu s-a despărăţit întreaga viaţă.
Ulterior, Cuviosul Antipa a intrat în obştea ce se constituia la Schitul Prodromu, unde a fost făcut diacon, apoi preot. S-a învoit să meargă în Moldova, pentru finalizarea Mănăstirii Prodromu, pentru a colecta ajutoarele ce se adunau la metocul Bucium de la Iaşi. De aici a plecat spre ţinuturile Rusiei, colectând de asemenea ajutoare. S-a oprit la Lavra Pecerska. A plecat apoi spre nord. Anul 1865 l-a găsit la Mănăstirea Valaam. I-a plăcut buna rânduială pe care a găsit-o aici. A trimis ajutoarele Sfântul Munte şi a rămas la Varlaam vreme de 17 ani, cât a mai trăit.
Despre faptele sale minunate s-a dus vestea în nordul Rusiei. Numeroşi credincioşi poposeau la Mănăstirea Varlaam, pentru a vorbi cu părintele Cuvios Antipa, care avea multe calităţi duhovniceşti, între care şi darul profeţiei şi al vederii cu duhul.
Cuviosul Antipa nu s-a despărţit de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi, într-un chip minunat, a aflat că i se apropie trecerea la Domnul. Într-o zi, în vremea rugăciunii, icoana făcătoare de minuni s-a ridicat cu zgomot în aer şi i s-a aşezat pe piept. Sfântul Cuvios Antipa a trecut la cele veşnice la vârsta de 66 de ani, la 10 ianuarie 1882, chiar în momentul în care ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului. A fost înmormântat în gropniţa Mănăstirii Varlaam.
Ieromonahul Pimen, ucenicul său, a scris în 1883 “Viaţa vrednică de pomenire a ieroschimonahului Antipa”. În 1906, călugării ruşi de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon sau Rusicon, din Sfântul Munte Athos, care-l cunoscuseră, l-au trecut în Minei (Sinaxar), în rândul Sfinţilor. În 1992, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
O icoană cu părticele din moaşte Sfântului Antipa se află la Mănăstirea Christiana din Bucureşti, situată pe Şoseaua Pipera, a fost dăruită în anul 2002, de către PF Teoctist, fiind odor de preţ al acestui aşezământ monahal care are în componenţă şi un cămin de bătrâne. Sfântul Cuvios Antipa le vine întotdeauna în ajutor tuturor celor care se roagă cu evlavie şi credinţă, fiind vindecător al bolilor care nu şi-au găsit leac.