Sfântul Ioan Sinaitul şi Scara dumnezeiescului urcuş

La sfarsitul lunii martie, in cea de-a treizecea zi, crestin-ortodocsii il praznuiesc pe Preacuviosul Parinte Ioan Scararul, numit si Sinaitul, intrucat a fost egumen al Manastirii Sinai.

Din volumul “Vietile sfintilor de peste tot anul' aflam ca, pe cand avea saisprezece ani, Sfantul Ioan ajunsese, datorita iscusintei sale, foarte invatat in toata stiinta de pe vremea lui. “Voind sa se aduca pe sine jertfa preasfintita lui Dumnezeu, s-a dus la Muntele Sinai, unde s-a facut monah si a petrecut in ascultare'. Dupa cum a consemnat Daniil monahul, care a scris viata Sfantului Ioan Scararul, cel care l-a tuns calugar a fost staretul si apoi invatatorul Cuviosului, parintele Martirie. Aflam de asemenea ca fericitul Martirie s-a dus cu Ioan la sfantul parinte Ioan Savaitul, care era egumen in pustiul Gudiei. “Vazandu-i, staretul s-a sculat si, luand apa, a spalat picioarele, nu ale lui Martirie, ci ale lui Ioan, ucenicul sau, apoi i-a sarutat si mana. Dupa aceea Stefan, ucenicul marelui Ioan Savaitul, a intrebat pe staret: «Pentru ce ai facut asa, parinte, de ai spalat picioarele ucenicului, iar nu pe ale invatatorului, si dreapta lui ai sarutat-o?» Marele staret raspunse: «Sa ma crezi, fiule, ca nu stiu cine este acel monah tanar, pentru ca eu am primit pe egumenul muntelui Sinai si aceluia i-am spalat picioarele»'.

Cand a ajuns la varsta de nouasprezece ani iar fericitul Martirie s-a mutat la Domnul, Cuviosul Ioan s-a dus la un loc de sihastrie care se gasea la departare de cinci leghe de manastire, unde s-a hotarat sa puna inceput luptelor sale inalte pentru virtute. Locul acesta se numea Tolas. Sinaxarul ne spune ca “a petrecut aici patruzeci de ani in dragoste fierbinte si inflacarat de dogoarea iubirii dumnezeiesti. Se hranea cu toate acele lucruri care sunt ingaduite, fara de prihana vietii sihastresti, dar gusta din toate numai cate putin si niciodata nu se satura, iar cu aceasta, dupa cate se pare, frangea cu multa intelepciune orice fel de mandrie care ii rasarea in suflet. Dar cine este in stare sa povesteasca in cuvinte izvorul cel imbelsugat al lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului decat in masura in care privegherea prea indelungata nu trebuia sa-i nimiceasca starea mintii lui. Iar calea vietii lui era rugaciunea cea neincetata si dragostea cea neasemanata fata de Dumnezeu.

Osarduindu-se deci in toata virtutea si ducand viata imbelsugata, el s-a invrednicit de nenumarate mari vedenii. Pe cand se afla odata in chilia lui si un ucenic al lui dormea intr-un loc indepartat sub o stanca mare, care era gata sa cada si sa-l zdrobeasca, cunoscand acest lucru prin Duhul Sfant, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pandea, aratandu-i-se in somn si facandu-l sa se ridice din locul acela in care peste putin timp ar fi avut sa moara. Deci, ajungand pe culmea virtutilor si conducand vreme indelungata ca egumen manastirea din Sfantul Munte Sinai, a parasit apoi viata aceasta trecatoare, mutandu-se la viata cea vesnica, dupa ce mai inainte a alcatuit cartea aceea plina de inaltari duhovnicesti si dumnezeiesti, care se numeste Scara', se mai spune in volumul “Vietile sfintilor de peste tot anul'.

“Scara dumnezeiescului urcus', cum este numita complet aceasta lucrare teologica deosebit de importanta, este alcatuita din 30 de “Trepte', fiecarui fuscel corespunzandu-i dezlipirea de o patima si dobandirea unei virtuti. Dupa cum spunea chiar Sfantul Ioan Sinaitul, Scara este “cea mai buna cale celor ce voiesc sa-si inscrie numele in cartea vietii. (...) Ea ne infatiseaza o scara intarita de la cele pamantesti la Sfintele Sfintelor si ni-L arata pe Dumnezeul iubirii rezemat pe varful ei. '

Scrierea a patruns in Tarile Romane prin manuscrisele grecesti, dar si prin traducerile in limba slavona. De aici provine si denumirea de “Leastvita' sau “Lestvita', asa cum a tradus-o, in 1618, Sf. Mitropolit Varlaam. “Scara Raiului', cum mai este numita, a fost zugravita impresionant la manastirile Sucevita si Rasca.