Sfântul Mucenic Pantelimon, doctor fără de arginţi

Crestin ortodocsii il praznuiesc, an de an, la 27 iulie, pe Sfantul Mucenic si mare tamaduitor Pantelimon. S-a nascut la Nicomidia, iar parintii sai, Eustorgios, senator pagan, si Evula, o crestina, i-au dat numele de Pantoleon. A fost incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, desavarsit in stiinta medicinei, fiind remarcat de imparatul Maximian, care intentiona sa il ia la palat, drept medic personal. In drumul sau, tanarul Pantoleon trecea zilnic prin fata casei unde era ascuns Sfantul Ermolae, care, intr-una dintre zile, stiind calitatea inalta a sufletului sau, ii vorbi despre adevaratul doctor al sufletelor. "Incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decat slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mantuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batand de bucurie la auzul acestor cuvinte, tanarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfantul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei", aflam din volumul "Vietile sfintilor de peste tot anul". Tot aici se spune ca intr-o zi, pe cand se intorcea de la doctorul Eufrosin, gasi pe drum un copil mort dupa ce fusese muscat de o naparca. Atunci chema in ajutor Numele Lui Hristos. Copilul se ridica, iar naparca muri. Plin de bucurie, alerga la Ermolae, cerandu-i sa primeasca, fara intarziere, Sfantul Botez. De atunci a ramas in apropierea Sfantului, bucurandu-se de invataturi folositoare. S-a intors acasa dupa opt zile, pastrand secreta convertirea sa, dar staruind sa-l determine pe tatal sau, senatorul, ca e zadarnica inchinarea sa la idoli. Dupa o vreme a fost adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tanarul confirma in fata tatalui sau, uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapanului sau. Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugandu-se Lui Hristos, si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului, ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfantul Ermolae impreuna cu tatal lui Pantoleon, Eustorgios, care, nu dupa multa vreme, adormi in pace. Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vartos ingrijirii bolnavilor, carora nu le cerea in schimb decat sa creada in Hristos, Cel venit pe pamant pentru a ne vindeca de toate bolile noastre. Doctorii din Nicomidia, invidiosi pe el, imediat ce aflara ca a ingrijit un crestin ce fusese chinuit din ordinul imparatului, l-au denuntat la Maximian, care l-a chemat pe orbul vindecat sa spuna cum si-a gasit tamaduirea. Acesta a raspuns cu simplitate ca a fost vindecat de Pantoleon, care chemase Numele Lui Hristos. Furios, imparatul ceru sa fie gasit si sa i se taie capul pe data. Dus inaintea imparatului, Sfantul marturisi ca adevarata credinta este cea in Dumnezeu, fiind superioara tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune, iar pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare. "A fost adus un paralitic, asupra caruia preotii pagani spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfant. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si, luand pe paralitic de mana, il ridica in Numele Lui Hristos. Numerosi pagani, vazandu-l pe om mergand plin de bucurie, crezura atunci in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagani insistau pe langa imparat sa fie ucis acest rival periculos. (...) Nici magulirile, nici amenintarile neputand sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stalp, trupul ii fu sfasiat cu gheare de fier, apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfantului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfantul Ermolae, ii spuse: «Nu te teme, copilul meu, caci Sunt cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru Mine». De indata, tortele se stinsera, iar ranile Sfantului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile, Domnul il insotea si il pazea nevatamat." ("Vietile sfintilor de peste tot anul"). Multe au fost patimirile lui Pantoleon. In vremea aceea avea sa primeasca mucenicia si Sfantul Ermolae. Vazand ca nu ii poate clinti credinta, Maximian dadu ordin ca Pantoleon sa fie decapitat, iar trupul sa ii fie aruncat in foc, dar sabia calaului se topi precum ceara. "In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse: «Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sunt deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon» (care inseamna «prea milostiv»)." Primind cununa muceniciei, soldatii il incredintara credinciosilor, care il ingropara cu piosenie. De atunci, Sfintele Moaste ale Sfantului Pantelimon aduc vindecare celor care se roaga cu credinta.