Sfântul Simeon, Stâlpnicul din Muntele cel Minunat

Creştin ortodocşii îl prăznuiesc la 24 mai pe Preacuviosul Părinte Simeon, din Muntele cel minunat. Sinaxarul ne spune că acest Cuvios a trăit în zilele bătrânului Iustin şi a fost născut în Antiohia Siriei, tatăl său numindu-se Ioan, fiind de loc din Edesa, iar maica sa, Marta. “Adeseori cinstita Marta alerga la biserica Înaintemergătorului şi se ruga cu multă osârdie Sfântului Ioan, patronul acelei biserici, ca să mijlocească la Dumnezeu cu rugăciunile lui, darul de a naşte un prunc de parte bărbătească. Pentru aceasta se făgăduia că, de va naşte un prunc, o să-l aducă la Dumnezeu, precum a adus Ana pe Samuel spre slujbă. După un an, i s-a arătat la rugăciunea cea de noapte, pe când ea dormita, Sfântul Ioan Înaintemergătorul în biserica sa zicându-i: «Nădăjduieşte, femeie, că rugăciunea ta este primită şi-ţi vei câştiga cererea. Ca semn al binecuvântării Lui Dumnezeu să-ţi fie ţie acest bulgăr de tămâie binemirositoare»; şi-i dă un bulgăre de tămâie mirositoare, zicându-i: «Cu acela cădeşte-ţi casa». Deşteptându-se Marta din dormitare, a găsit în mână acel bulgăre de tămâie, al cărui miros era negrăit. Apoi, iarăşi i s-a arătat Mergătorul Înainte, zicându-i: «Mergi la bărbatul tău, că vei zămisli fiu, şi-l vei numi Simeon. El va suge lapte numai din sânul cel drept iar de cel stâng nu se va atinge, căci va fi fiu al dreptăţii. El nu va gusta carne, vin sau vreo mâncare făcută cu meşteşug omenesc, ci numai pâine, miere şi sare; iar băutura lui va fi apa. Tie ţi se cade să-l păzeşti cu toată atenţia în copilăria lui, ca pe acel ce are să fie vas sfânt, spre slujba Domnului Dumnezeului nostru. După doi ani de la naşterea lui, îl vei aduce aici în biserica mea şi-l vei boteza. După ce s-o învrednici de darul Sfîntului Botez, atunci ţi se va vesti ce va să fie pruncul acela»“ (“Vieţile Sfinţilor”).

Cuvintele Sfântului Prooroc s-au împlinit, iar Marta a născut fără de durere fiu, pe care l-a numit Simeon şi-l hrănea din sânul cel drept. Şi “vrând să se încredinţeze cu adevărat de ceea ce i s-a grăit în vedenie de Sfântul Ioan Înaintemergătorul, că pruncul ce se va naşte nu se va atinge de sânul cel stâng, îl punea la sânul cel stâng, iar el, plângând, îşi întorcea capul său, nevoind să sugă. (...) Dacă în vreuna din zile maica sa gusta carne sau vin, în acea zi pruncul nu voia să sugă sân, ci rămânea flămând până a doua zi; iar mama, cunoscând pricina aceasta, se înfrâna în toate zilele de carne şi vin şi hrănea cu post pe cel ce avea să fie pustnic mare”, mai aflăm din “Vieţile Sfinţilor”.

Sfântul Simeon a copilărit în cetatea Antiohiei. A intrat în călugărie la şase ani deprinzându-se cu petrecerea cea grea şi cu răbdarea. Avea deseori dumnezeieşti vedenii şi îngereşti, care-i spuneau ce trebuie să facă să aleagă cele bune şi să fugă de rele. A vieţuit 18 ani pe un stâlp apoi, după cum citim în “Vieţile Sfinţilor”, “cu porunca Lui Dumnezeu, Cuviosul Simeon a zidit o mănăstire în Muntele Minunat. El a făgăduit acelea cu mâinile oamenilor tămăduiţi de dânsul, al căror număr era foarte mare. A cerut apă destulă pentru trebuinţa mănăstirii şi pentru cei ce veneau; iar grâul în hambare, cu rugăciunea lui, atâta l-a înmulţit cu îndestulare, încât, timp de trei ani nu s-a împuţinat, deşi se lua mult în toate zilele, pentru facerea pâinii trebuincioase mulţimii oamenilor, cei care veneau de pretutindeni. El a zidit un alt stâlp nou pe care Însuşi Domnul a venit cu sfinţii îngerii şi a sfinţit stâlpul acela. Apoi dreptul s-a suit pe dânsul cu multă bucurie şi a stat acolo până la fericitul său sfârşit. În anul al treizeci şi treilea al vârstei sale, cu porunca lui Dumnezeu ce i s-a descoperit, s-a îndemnat să primească hirotonia preoţiei, pe care mai înainte n-o voia nicidecum”. Pe acest stâlp, Sfântul Simeon a petrecut 45 de ani. A trecut la Domnul într-o zi de 24 mai.

Să nu uităm totodată că la 25 mai Biserica Ortodoxă face pomenirea celei de a treia aflări a Cinstitului cap al Sfântului Prooroc şi Înaintemergător Ioan Botăzătorul descoperit în schip minunat, precum aflăm din volumul “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”. “Acest cinstit şi sfânt cap, fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt în vas de argint. Şi, fiind vestit acest lucru de un preot, a fost adus din Comane şi primit de strălucita cetate a cetăţilor, împreună cu credinciosul împărat şi popor, cu toată bucuria. Şi cu credinţă închinându-se Cinstitului şi Sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt”.

Icoană din colecţia părintelui Costel Burlacu