Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre marile sarbatori crestine din Postul Craciunului este Cuviosul Ierarh Spiridon, facatorul de minuni, praznic cu data fixa, 12 decembrie. Sfantul Spiridon a trait pe vremea imparatului Constantin cel Mare si a fiului acestuia, Constantie. Desi n-a dus viata calugareasca si n-a cunoscut multa carte, a fost un mare iscusit si pastor de suflete, simplu la purtari si smerit cu inima. In copilarie a fost pacurar. Cand i-a venit vremea s-a casatorit.
La scurt timp insa i-a murit sotia, iar blandul Spiridon si-a pus viata in slujba Tatalui Ceresc, facand fapte bune si cheltuindu-si avutul spre binele saracilor. Fiind bine placut lui Dumnezeu, s-a invrednicit cu darul facerii de minuni, vindecand boli ce pareau imposibil de tamaduit si izgonind duhuri rele prin puternicile sale rugaciuni. Credinta sa puternica in Dumnezeu, milostenia, smerenia si curatenia inimii au fost virtutile crestine pentru care Sfantul Spiridon s-a invrednicit cu acest mare dar ceresc, al facerii de minuni, cu cinste si intelepciune. Totodata, pentru viata sa cuvioasa, a fost facut episcop al Trimitundei, vestita cetate a Ciprului.
Dupa ce a devenit pastor al turmei lui Hristos, Cuviosul Ierarh Spiridon a facut numeroase minuni si milostenii pentru cei aflati in suferinta. In vreme de seceta s-a rugat si a adus ploaie. Tot prin rugaciune, a oprit ploaia ce cadea peste masura. Cand foametea si seceta faceau ravagii in Cipru, a pus capat flamanjunii celor sarmani. O ploaie mare a daramat hambarele unui bogat nemilostiv, risipind graul prin toata cetatea, spre ajutorul celor napastuiti. Prin puterea Sfantului Duh, la Sinodul de la Niceea din anul 325 l-a infruntat pe filosoful Tertie, mare retor si dusman al dreptei credinte care, rusinat de faptele sale, dar bucuros ca a fost invins de Cuviosul Ierarh Spiridon spre folosul sau, a primit cu bucurie credinta crestina.
In vremea in care se afla la Niceea, fiica Sfantului, Irina, care dusese o viata cu fapte bune si feciorie, a trecut la Domnul. Cand Sf. Spiridon s-a intors la eparhie, o femeie i-a iesit in cale, plangand, spunandu-i ca ii incredintase spre pastrare fiicei sale o suma de bani. Dupa ce a cautat banii peste tot si nu i-a gasit, Sfantul si-a intrebat fiica, moarta, unde a pus banii, si, afland unde erau ascunsi, i-a dat stapanei lor.
Iar faptele minunate ale Sfantului Ierarh al lui Hristos, Spiridon, au fost numeroase.
Din imaginarul popular
Taranii spun ca la 12 decembrie creste ziua "cat sare cocosul peste gard" si il numesc pe Sf. Ierarh Spiridon tabacar sau cojocar ori patron al ciubotarilor si, indiferent de treburile pe care le au de facut in gospodarie, nu lucreaza in aceasta zi. "De ziua lui, ferit-a sfantu’ sa lucreze, ci duc in aceasta zi mai mult in petrecere si veselie. Prin judetul Neamt se povesteste ca doi stoleri n-au tinut socoteala de aceasta sarbatoare si au muncit in aceasta zi. Seara, ca de obicei, dupa lucru, s-au dus la crasma, dar aceasta, fiind dintr-un alt sat, au purces calari: unul pe un cal alb, celalalt pe un cal negru. Lasara caii afara, ce sa vada? Capul calului negru, la calul alb si capul celui alb, la cel negru. Mult se minunara ei de aceasta minune, pana ce, intr-un tarziu, isi adusera aminte ca muncisera in ziua de Sf. Spiridon, facatorul de minuni." (Tudor Pamfile, Sarbatorile la romani).
Citește pe Antena3.ro
