Sfântul Voievod Ştefan cel Mare

Crestin ortodocsii il praznuiesc astazi pe dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare (1457-1504), purtatorul de biruinta si mare aparator al crestinatatii. Din 1992, Biserica il pomeneste in randul sfintilor pe marele voievod al Moldovei, pe care poporul l-a numit de veacuri sfant si bun, dupa cum mentioneaza si cronicarul Grigore Ureche: "(…) ce dupa moartea lui, pana astazi ii zicu sveti (Sfantul) Stefan Voda, nu pentru sufletu, ce ieste in mana lui Dumnezeu, (...) ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au ajunsu".

Marele Voievod Stefan a fost fiul binecredinciosului Voievod Bogdan al II-lea si al Doamnei Maria Oltea, care i-au insuflat din pruncie dragostea pentru tara si pentru credinta ortodoxa. A domnit 47 de ani, luptand neinfricat pentru apararea hotarelor tarii si a crestinatatii, facand milostenie, ctitorind numeroase biserici si manastiri, nu numai in Moldova, ci si in Muntenia si Transilvania, precum si la Sfantul Munte Athos, unde pericolul otoman ameninta in acei ani ortodoxia, marturisind astfel constiinta unitatii de credinta si de neam. A ctitorit mai bine de 40 de biserici si manastiri ­ intre care Putna, Neamt, Suceava, Probota, Bistrita, Husi, Vaslui, Tazlau, Milisauti, Patrauti, Baia, Voronet, Harlau, Popauti, Dobrovat, Volovat, Rauseni ­ pe care le-a inzestrat cu odoare de mare pret, cu evanghelii ferecate in aur si cu mosii. Manastirii Zografu, de la Sfantul Munte Athos, i-a facut numeroase danii, fiind unul dintre cei mai importanti ctitori ulteriori ai sfantului locas. Stefan ii ruga pe monahii de la Zografu sa-l scrie la Proscomidie pe el, pe sotia sa si pe copii si sa-i cante sambata seara un paraclis si martea o liturghie si sa-l pomeneasca "pana va fi in viata", iar dupa mutarea la cele vesnice sa-i faca in anul intai pomenirile obisnuite apoi sa-i faca, intr-o zi din an, seara, parastas si dimineata, Sfanta Liturghie.

Inainte de bataliile in care i-a infruntat pe dusmanii dreptei credinte si ai neamului si precum si dupa biruinta, dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare postea. Posteau si ostenii, asa cum aflam din marturia cronicarului, in lupta de la Vaslui: "Cu totii s-au legat a posti patru zile cu paine si apa". Intotdeauna marele Voievod asculta povetele date de parintele sau duhovnic, Sfantul Daniil Sihastrul.

Pana in cel din urma ceas al vietii sale a purtat in suflet grija pentru binele tarii si al credintei, al apararii Bisericii Lui Hristos. Ultimele cuvinte rostite inainte de a se muta la cele vesnice sunt de o mare incarcatura emotionala, ca o veritabila rugaciune: "Doamne, numai Tu singur stii ce a fost in inima mea. Nici eresurile cele inselatoare, nici focul varstei tineresti n-au putut a ma sminti, ci am intarit pe piatra care este Insusi Hristos, pe a Carui Cruce de-a pururi imbratisata la piept tinand, viata mea am inchinat-o nesmintita printr-insa la Parintele veacurilor, prin care pe toti vrajmasii am gonit si infrant". (Vartolomeu Mazareanu, "Cuvant de pomenire vechiului Stefan cel Mare, Domnul Moldovei", 1904)

Maritul Voievod Stefan cel Mare s-a mutat la Domnul la 2 iulie 1504. A fost inmormantat in biserica Manastirii Putna, intregul popor fiind indoliat, cuprins de tristete profunda: "Iara pe Stefan Voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire in Putna, care era zidita de dansul. Atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura". (Grigore Ureche, "Letopisetul Tarii Moldovei").