Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intre Cercul Militar şi Strada Brezoianu, in fiecare noapte se aprindeau reclame in toate culorile la filmele care rulau in Capitală. Strada avea aspect de bălci.
ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 18 SEPTEMBRIE 1935
Intre Cercul Militar şi Strada Brezoianu, in fiecare noapte se aprindeau reclame in toate culorile la filmele care rulau in Capitală. Strada avea aspect de bălci.
Numele acesta dat demult unei artere fruntaşe a Capitalei nu mai minunează pe nimeni. Avem şi noi micul nostru Hollywood aşa cum il are orice capitală care se respectă.
Intre Cercul Militar şi Str. Brezoianu, pe o porţiune scurtă şi inghesuită, e intreg acest Hollywood cu aspect de bălciu şi firme luminoase.
In privinţa firmelor luminoase, Hollywoodul nostru e o poemă. Sunt atăt de multe, incăt nu se vede niciuna. De toate culorile, cari de cari mai ţipătoare pe plapuma azurie a nopţii filmele se incalecă, se suprapun şi se amestecă, constituind un amalgam bizar de culori şi forme.
Şi dacă, in sfărşit, ai avut dibăcia să descifrezi această firmă şi vezi filmul "Fecioarele despletite", te pomeneşti in sală că joacă "Buffalo Bil" sau "Pumnalul de cristal". Ai nimerit intr-un alt cinematograf, căci toate sunt lipite intre-o infrăţire atăt de strănsă, incăt intrările lor se confundă.
Eroare aceasta, de care vă vorbeam mai sus, o poate comite insă numai cineva care nu e din obişnuiţii bulevardului. Căci porţiunea aceasta de stradă arhiaglomerată la toate orele are ervenţii ei admiratori, obişnuiţii cari işi fac veacul intre "Mircea cel mare" şi "Hotel Royal".
Aceşti obişnuiţi, cari fac parte integrantă din imensă formă de curiozităţi a Capitalei, nu ştiu unde pot fi clasaţi. In general sunt oameni fără treabă şi - foarte tineri. Spun fără treabă, fiindcă altfel nu se explică cum ar putea la orice zi sau din noapte să se plimbe pe bucăţica aceasta de bulevard.
O seară intreagă am stat in faţa unui cinematograf privind pe cei cari treceau. Publicul care intră in sălile obscure nu face parte din populaţia acestui mic Hollywood. Sunt numai trecători sporadici prin impărăţia filmului.
Adevărata populaţie a acestei Republici inchinată cultului vedetelor se plimbă afară pe bulevard. Am stat o seară intreagă privind aceşti oameni cari treceau cu regularitate in sus şi in jos prin faţa ochilor mei. Erau mereu aceiaşi, aceleaşi figuri, aceleaşi capete
le-am văzut pănă la obsesie. Sunt "hollywood-iştii" noştri, a căror viaţă e să trăiască pe bucăţica aceasta de loc sub lumina multicoloră a filmelor, in inghesuiala cumplită a trotoarului sau - pe vreme rea - in hall-urile incălzite ale cinematografelor.
Aceşti perseverenţi animatori ai bulevardului nu vin insă degeaba aici, nu bat cu atăta convingere trotoarul pentru nimic.
Am spus mai sus că sunt oameni fără treabă. In majoritate foarte tineri. Şi atunci? Atunci de ce vin pe bulevard? Incă nu aţi ghicit? Vă voi spune imediat. Bulevardul e un loc minunat pentru infiriparea micilor idile.
In umbra fotografiilor de vedere se infiripează mici idile cari uneori devin foarte serioase.
Toată lumea aceasta care se inghesuie in sus şi in jos caută o aventură. Mica midinetă, eleva de şcoală, funcţionare in şomaj işi dau intălnire aici. Şi amatorii de aventuri nu au decăt sâaleagă. Vor fi totdeauna siguri de succes. "A chema să chacune" e o veche vorbă franţuzească, ce se potriveşte de minune micului nostru Hollywood. Spre convingere, instalaţi-vă seara in faţa unui cinematograf. Urmăriţi mulţimea. Intraţi intrâun hall sau intrâo sală. In mai puţin de-un sfert de oră nu veţi mai fi singur...
Iată de ce e atăta inghesuială pe bulevard.
