Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Romănia a intrat in război ca să-i elibereze. Transilvania unită cu ţara-mamă era dorinţa romănilor incă de pe vremurile de glorie, cănd Mihai Viteazul intra victorios in Alba-Iulia. La 1 Decembrie 1918, visul romănilor s-a implinit.
Romănia a intrat in război ca să-i elibereze. Transilvania unită cu ţara-mamă era dorinţa romănilor incă de pe vremurile de glorie, cănd Mihai Viteazul intra victorios in Alba-Iulia. La 1 Decembrie 1918, visul romănilor s-a implinit.
Citește pe Antena3.ro
Marea Unire! Să se ţină minte pănă la scurgerea ultimelor veacuri ale lumii că la 1 Decembrie 1918... Ardealul s-a unit cu Romănia şi de atunci sunt nedespărţite! Visul cel mare al romănilor s-a indeplinit in această zi istorică, iar transilvănenii au venit la Bucureşti să arate că vor unirea cu ţara-mamă. Despre Delegaţia transilvăneană, despre vorbele lor magice şi cele ale Regelui Ferdinand vă povestim noi acum.
Cu hotărărea de alipire la ţară, cu declaraţia de independenţă faţă de Imperiul Austro-Ungar şi multă bucurie in suflet, din Apus, din Transilvania, au venit la Bucureşti la Regele Ferdinand patru oameni mari, oameni de legendă. PSS Episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu, dnii Vaida Voevod şi Vasile Goldiş. Despre cum a decurs in timp fizici şi ce cuvinte inălţătoare s-au spus atunci, in 1918, aflăm dintr-o broşură intocmită cu prilejul Actului Incoronării Primului Rege al Romăniei Mari din ziua de 15 octombrie 1922, pusă la dispoziţie de Arhivele Naţionale.
Ardealul se uneste cu Ţara. "In ziua de 1 Decembrie 1918 ora 11.30 M.S. Regele şi A.S.R Principele Carol, precedaţi de casa militară a Maiestăţii Sale, au intrat in sala Tronului. Vasile Goldiş, P.S.S. Episcopul Miron Cristea, P.S.S. Episcopul Hossu şi d. Vaida Voevod erau aşezaţi in faţa Suveranului. Dl. Vasile Goldiş inmănează Suveranului Actul de unire şi apoi rosteşte următoarele cuvinte: «Maiestate! Romănii din Transilvania, Banat şi ţara ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor legali la Alba-Iulia in ziua de 18 Noemvrie (1 Decembrie) 1918, au decretat unirea lor şi a acestor teritorii cu Regatul Romăn. Prin această unire, după cea a Basarabiei, apoi a Bucovinei, s-a implinit visul de o mie de ani a neamului romănesc: Unirea intr-un singur Stat a tuturor Romănilor (...). Prea fericiţi suntem că norocul tocmai acum a destinat Statului Romăn domnirea unui Rege mare, care a inţeles chemarea sfăntă a istoriei şi s-a făcut luceafăr conducător al sufletului romănesc. Pentru aceea, Sire, noi Iţi aducem pămăntul strămoşilor noştri, dar tot atunci noi Iţi aducem şi sufletele tuturor romănilor de azi, cari trăiesc in Transilvania, Banat şi ţara ungurească. Primeşte, cu dragostea cu care Ţi-o aducem, hotărărea de unire a acelor ţări, primeşte jurămăntul de fidelitate şi omagiul celor 4 milioane de romăni locuitori pe acel pămănt şi intinde asupra lor simţul puternic al Maiestăţii Tale (...)".
Regele Ferdinand, conştient de menirea şi rolul său in destinul noii naţiuni, rosteşte un discurs inălţător. "In numele Romănilor din vechiul Regat, din Basarabia şi din Bucovina, astăzi uniţi, cu profundă recunoştinţă primesc hotărărea fraţilor noştri de peste Carpaţi, de a săvărşi Unitatea Naţională a tuturor Romănilor şi declar pe veci unite in Regatul Romăn toate ţinuturile locuite de Romăni de la Tisa pănă la Nistru.
Cu dragoste neţărmurită Mi-am inchinat vieaţa scumpului Meu popor, plin de credinţă in menirea lui istorică (...)". Azi cănd vedem inaintea minţii şi inaintea ochilor noştri săvărşită clădirea măreaţă ce Mihai Viteazul incepuse şi pe care generaţii intregi au vistat-o, aduc prinosul meu de recunoştinţă tuturor acelor cari, in toate colţurile unde sună dulcele graiu romănesc, au pus suflet şi puterile lor in serviciul idealului naţional. După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardealul, cu ţinuturile din Ungaria locuite de Romăni. Azi mi-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care incoronează marea operă de unire(...).
 Să consacrăm unirea găndurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea in muncă roditoare, prin strigătul: «Trăiască Romănia Mare, puternică şi unită»".
costin.anghel@jurnalul.ro
Articol realizat in colaborare cu Arhivele Naţionale
