Adaptare? Părinţii mă împing către compromis

Jurnalul Naţional a început un nou capitol al Mişcării de Rezistenţă: publicarea mesajelor venite din partea dumneavoastră, a cititorilor, dar şi a personalităţilor care au aderat la această mişcare. Prin urmare, aşteptăm opinii, soluţii şi comentarii pertinente la miscareaderezistenta@jurnalul.ro sau pe adresa redacţiei: Piaţa Presei Libere nr. 1, Sector 1, corp D, etaj VIII.

De ce nu o ascult pe mama? Pentru că mă îndeamnă să mă adaptez, pentru că mă împinge către compromisuri. Nu vreau să dau mâna cu cei care mi-au făcut părinţii să sufere 30 de ani în comunism şi care azi îi marginalizează, pentru că nu oferă o perspectivă capitalistă de burete care absoarbe fărâmiturile de pe jos.

Îmi place să urăsc. Mă ţine în viaţă, îmi ţine ochii deschişi, îi urăsc pe toţi colegii mei de liceu care la 18 ani au primit un BMW, pe când mama, până la 55 de ani, nu şi-a permis să iasă din ţară, îmi urăsc profesorii care nu au verticalitatea de a-i pica la examene pe copiii şefilor de catedră, care oricum vor ajunge şefi de promoţie, pentru că asta e scris în certificatul lor de naştere. Îmi urăsc şi profesorii care vin la cursuri şi se plictisesc după cinci minute, tot ei preferă să ne povestească despre delegaţiile lor în State, unde îşi mănâncă breakfast-ul într-un dinner. Nici colegii nu merită un sentiment mai puţin intens. De ce? De ce să-ţi urăşti colegii de generaţie... cei care definesc mişcarea decadei mele? Pentru că sunt pasivi, îşi fac conturi pe Facebook şi se plâng dacă trebuie să citească patru cărţi pe semestru la o facultate de filologie, îi urăsc pentru că văd facultatea ca pe o modalitate de a nu lucra şi de a ieşi sâmbetele în club, pentru a-şi găsi potenţiala pereche imbecilă cu care o să fie fericiţi până la prima străfulgerare a adrenalinei întrevăzute într-un posibil one night stand. Pentru toate acestea şi multe altele nu o mai ascult pe mama, nu mă mai uit la tv, internetul mă plictiseşte şi nici filmele nu-mi mai oferă satisfacţii "etnobotanice". Tot ceea ce ne rămâne sunt Tolstoi, Eliade, Eminescu... un vis etern din care nu cred că am de ce să mă trezesc. (Agatha)


FERMA UMANĂ ROMÂNIA
Am tot respectul şi admiraţia pentru dl Men­cinicopschi şi pentru curajul dânsului de a spune lucrurilor pe nume, cu privire la conspiraţia alimentară impusă României şi nu nu­mai. Eu ajunsesem la aceleaşi concluzii ca dânsul citind cărţi precum "Fats that kill, fats that heal" de Udo Erasmus, "Nutrition and phy­sical degeneration" de Weston Price. Când l-am auzit la tv şi am citit articolele sale prin ziare, am tresărit cu bucurie să văd în sfârşit un om care spune lucrurilor pe nume. Din păcate, ştiam încă de la început că si­tua­ţia dată nu va dura prea mult. Spunerea ade­vă­rului în de­mo­craţia noastră de cacao este un lucru netole­rat de "elitele" societăţii, m­a­nageri ai şeptelului uman din ferma umană numită România. Astfel de oameni, evident, când devin deranjanţi, vor fi discreditaţi pe ORICE căi, chiar vor fi fabricate "dovezi" pentru a-i învinovăţi şi zdrobi la nivel personal, pentru a-i aduce la tăcere. Bine aţi venit la Ferma Umană din Brava Lume Nouă! Fericiţi cei săraci cu duhul, chiar şi atunci când sunt conduşi ca vitele spre tăiere. Mi-e scârbă de tot ce se întâmplă! (Muşeţel Ion)


TRĂIM RETROACTIV?
M-am hotărât să fac copii în ţara asta, consideraţi viitorul ţării. Şi voi primi banii de in­dem­nizaţie din care trăim zilnic după patru-şase luni... Trăim şi ne hrănim retroactiv?! Ca unele legi  care se emit şi produc efecte re­tro­ac­tive. Ciudat mi se pare faptul că angajato­rul privat este penalizat şi somat cu tot felul de hâr­ţogării penibile, care îi ajung urgent la se­diu dacă a întârziat cu plata contribuţiilor chiar şi o zi. Sau că nu primeşti banii de in­dem­ni­za­ţie dacă nu ai cotizaţie completă pe ul­ti­me­le 12 luni înainte de naştere, însă "st­a­tul" îşi permite să-ţi dea bani să-ţi creşti co­pi­lul după patru-şase luni de când îţi depui do­sa­rul. Şi mai ciudat mi se pare faptul că "statul ro­mân" suntem tot noi, românii. (Delia Toadere)


CE AŞTEPTĂM?
De unde aşteptaţi, fraţilor, să vină minu­nea? De la preşedinte? De la Guvern? De la Parlament? Puteţi aştepta mult şi bine, că nu se întâmplă nimic. Dacă vrem cu adevărat să trăim demn, trebuie să punem cu toţii mâna şi să luptăm împotriva nedreptăţii. Cum? Sim­plu. Să luăm atitudine în faţa fără­de­le­gi­lor pe care le vedem zilnic şi la care nu avem curajul să reacţionăm. De ce eu? Lasă-i pe al­ţii să ia măsuri, nu-i treaba mea! Păi, este! Este treaba mea, şi a ta, şi a tuturor, dar nu­mai acum, când suntem la fundul sacului, realizăm că cei care au furat nu par afectaţi prea mult de criză şi acum dăm din colţ în colţ. Veneam cu un taxi, nu de mult, şi şofe­rul combătea foarte bine. Că a trebuit să dea şpagă acolo, că vecinul lucrează la Primărie şi s-a pricopsit cu un teren, că poliţistul ia şpagă, că profesorul dă examenul pe şpagă sau pe sex, că ăla e consilier şi ridică mâna doar pe bani şi câte cele. Iar eu l-am întrebat: dar de ce nu porneşti aparatul de taxat? Păi, eu am doi copii de crescut, păi, eu să nu mă descurc? A fost supărat că nu i-am dat mai mult pentru cursa clandestină. (Nicolae)


LUPT ÎMPOTRIVA DEMAGOGILOR
M-am înscris în Mişcarea de Rezistenţă, de­oa­rece sunt şi eu, ca atâţia alţii în România, de­zamăgit de atâtea nonvalori promovate în func­ţii de conducere pe criterii clientelare po­litice care, în loc să selecteze şi să caute ex­ce­lenţa, profesionalismul, caracterul nobil, dem­nitatea, se complac în mocirla superfi­cia­lismului, aplaudacismului, pupănbăsescianismului pedelistoatotputernic. De aceea sunt hotărât să lupt împotriva acestor demagogi fără rezervă. Şi doresc să propun în­ce­pe­rea unei acţiuni în vederea deconspirării re­zul­tatului alegerilor la Preşedinţia României şi aflarea adevărului cum s-au furat şi verificarea tuturor voturilor prin care România a ajuns sub cod portocaliu! Haideţi să-i dove­dim pe hoţi! (Pintea)


FUNCŢIONARII SUNT DE VINĂ
Nu statul e de vină pentru ce ni se în­tâm­plă, ci funcţionarii concreţi ai acestuia, care fie că ne fac o Constituţie şvaiţer şi legi tembele, fie aplică incorect puţinele legi bune care există, fie în dispreţul oricărei legi îşi bat joc de oameni. În procesul de la Nürenberg au fost judecate persoane concrete pentru fapte concrete, şi nu instituţii sau statul nazist. Acolo însă, judecătorii au avut la dispoziţie o legislaţie teafără. Şi o legislaţie teafără nu e suficientă, ea trebuie respectată de toţi. (Sile)


ÎN SPATELE HOŢILOR, OAMENII LEGII
Dacă nu se va recunoaşte crudul adevăr că în spatele hoţilor stau oameni aşa-zişi ai legii: sectorişti, şefi de post, avocaţi, judecători, până la parlamentari, în funcţie de valoarea prăzii, nu avem nici o şansă să sperăm la mai bine în ţara lui Traian Udrea şi a micului Iliescu, ma­rea speranţă a foştilor comunişti. (Marryan)


HOŢII NU AU CULOARE POLITICĂ
Trăim vremuri grele, noi, cei mulţi, şi nu ei, politicienii, cei care se tot învârt, furând ave­rile statului. Ce ar trebui făcut? Să fie confiscate toate averile acestor învârtiţi de după aşa-zisa "Revoluţie". Dar cine să o facă? Cine să o facă atunci când hoţii nu mai au culoare politică, sunt peste tot? Ăia hoţi, ăştia hoţi, mama lor la toţi! (Constantin)


VINA E A POPORULUI
Vina nu o au cei care conduc ţara, vina o are poporul care nu ştie pe cine să aleagă. Ca dovadă că după atâţia ani de teroare făcută de comunişti după ce Ceauşescu a fost lichidat, poporul l-a ales pe Iliescu de câteva ori, cu toate că ştia cine este şi ce a făcut atâţia ani alături de Ceauşescu. Aşa că vina o are numai poporul, şi pentru asta trebuie să tacă sau să deschidă bine ochii atunci când votează. Şi să meargă la vot, nu să stea în faţa televizorului şi să asculte manele sau pe Dan Diaconescu, căci aşa vor mai bate pasul pe loc încă 100 de ani de acum înainte. (Sorescu)

Răspunderea pentru opiniile exprimate în această pagină aparţine exclusiv autorilor.