"Banca nu mi-a plătit facturile!"

Acum vreo doi ani, după o promovare spectaculoasă la locul de muncă, am ajuns să nu mai am timp de nimic. Îmi începeam ziua la primele orele ale dimineţii, iar ora 20:00 (uneori şi 22:00 sau chiar miezul nopţii) mă prindea în fiecare zi la birou, de obicei în vreo şedinţă. Situaţia financiară se îmbunătăţise şi ea foarte mult, aveam deplasări în ţară şi în străinătate, în fine, activităţi de manager.

Acum vreo doi ani, după o promovare spectaculoasă la locul de muncă, am ajuns să nu mai am timp de nimic. Îmi începeam ziua la primele orele ale dimineţii, iar ora 20:00 (uneori şi 22:00 sau chiar miezul nopţii) mă prindea în fiecare zi la birou, de obicei în vreo şedinţă. Situaţia financiară se îmbunătăţise şi ea foarte mult, aveam deplasări în ţară şi în străinătate, în fine, activităţi de manager. Problema era că rămăsesem în urmă nu numai cu viaţa personală, ci şi cu plata utilităţilor. Preferam să plătesc pe câte două-trei luni o dată, cu penalizări cu tot, decât să stau la cozi interminabile, să dau nas în nas cu nesimţirea şi lentoarea casierilor şi, în general, cu toată birocraţia ghişeelor. Nu mai voiam să mi se spună după 20 de minute de stat la coadă: "Nu la noi, alături, la celălalt ghişeu". Un partener de afaceri mi-a recomandat o soluţie simplă pentru a "economisi" din timpul care devenise extrem de preţios: "Băncile oferă servicii diverse. E foarte simplu şi foarte avantajos. Îţi deschizi un cont la una din bănci, le dai contactele tale şi ei îţi plătesc lună de lună toate facturile. Comisionul e o nimica toată".

Ce putea suna mai bine? Adio cozi, adio nervi, adio nesimţire a funcţionarilor, adio birocraţie, cu un simplu click facturile mele urmau să fie achitate. Şi nu de mine, ci de alţii. Zis şi făcut. Deschiderea contului bancar şi înscrierea mea la acest serviciu au durat foarte puţin, birocraţia a fost minimă şi de-atunci părea că am scăpat de grija facturilor. Ca să fiu sigur, îmi verificam din când în când contul, din care dispăreau sume asemănătoare cu cele pe care le plăteam eu însumi pentru lumină, telefoane, internet şi alte facilităţi înainte să apelez la serviciul bancar. Lunile trec, toate par bune şi frumoase, într-o zi plec într-o delegaţie de două săptămâni.

Când mă întorc în ţară, surpriză! Casa era în beznă, frigiderul dezgheţat, mâncarea din el stricată şi telefonul mort. Indignat, sun de pe mobil la Electrica. Sun, sun, sun. În zadar, deşi era număr de urgenţe. Fiind seară, n-a răspuns nimeni. M-am dat bătut, am sunat a doua zi. Deşi eram pus pe fapte mari (voiam să-i dau în judecată), când am aflat verdictul m-am lăsat păgubaş: nu plătisem "lumina" de vreo opt luni, adică exact de când apelasem la serviciile băncii. La fel şi cu telefonul fix. Cu alte cuvinte, banii mei erau scoşi din cont, comisionul dispărea şi el, dar facturile nu erau plătite... De atunci mă judec cu cei de la bancă.

Scrie şi tu! La "Cetăţeanul"!