Borcea şi semeghinii de naţională

Oamenii de afaceri din România bagă bani în fotbal pentru a-i umple de umilinţă pe antrenori şi pe jucători. Pe lângă investitorii care şi-au câştigat notorietatea prin lipsă de bun-simţ, "urangutanii" din peluză, ăia care înjură la orice degajare şi rup tot ce le iese în cale, scaune ori garduri, sunt "pistol cu apă".

Senzaţional! Ei cu cinci pe tabelă, noi cu trei la discotecă. Sârbii ne-au tras cum n-am mai văzut vreodată. Noi am pregătit meciul exemplar, cu Mutu şi Adrian Cristea în cârciumă cu şpriţul în nas până dimineaţa. Şi nu au fost singurii. Presa doar pe ăştia doi i-a prins în ofsaid. Şi ce ofsaid! Cu gagici pentru care băgăm mâna în foc că nu le-au ţinut tricolorilor prelegeri în stilul Patapievici, Liiceanu sau Pleşu şi nici nu s-au contrazis în exegeze şi traductologie, scriitura lui Geambaşu sau Buzărin. Şi nu au fost singurii băieţi mult prea ocupaţi de fizica lichidelor şi principiile relativităţii. S-au ciocnit pahare în semn de omagiu adus gândirii lui Einstein la o sută de ani de la enunţul teoriei relativităţii şi s-a stabilit că 3,14 este un cifru discret al creaţiei. Gabi Tamaş, un alt jucător din preajma echipei naţionale, a avut şi el un meci greu, în nocturnă, având ca adversar nu vreun atacant cu detentă, tehnică şi viteză, ci licorile bahice. Şi a fost şi cu prelungiri. S-a jucat până în zori. Meci greu, mahmureală meritată. Nimeni nu are curajul să-l tragă pe Mutu de urechi. Băiatul ăsta, care şi-a permis să-l jignească până şi pe magicul Dobrin, n-a înţeles nimic din tot ce i s-a întâmplat până acum în viaţă. El are 30 de ani şi, din păcate, este liderul echipei naţionale. Va continua la fel. Nici măcar Dumitru Dragomir, acest Immanuel Kant al fotbalului românesc, nu realizează că jucătorii de la noi îşi dovedesc calităţile mai mult prin cârciumi decât pe iarbă. "Erau în timpul liber, puteau să facă ce vor", a zis Mitică.

GOL! GOOL!! GOOOL PAHARUL!
Fotbaliştii de la noi au schimbat într-un mod tradiţional valorile "sportului-rege". Ei nu mai sunt interesaţi de goluri, ci de goale. Femei şi sticle. Profesorul Mircea Rădulescu a făcut o remarcă foarte bună: "I-am pensionat prea devreme pe Iordănescu şi Ienei". Iar Ioan Sdrobiş, cel care l-a făcut pe Chivu fotbalist, e şi mai dur: "În loc să dăm încredere antrenorilor de la noi, am adus toţi ciudaţii şi necunoscuţii din Italia, i-am făcut mari şi acum au început să facă figuri".

SENIORII LA BAMBOO, JUNIORII ÎN REGIE
Trăim pe culmi înalte. Am ajuns rivalii celor din Faroe. Fotbalul românesc se târăşte prin mocirlă din cauza furturilor. Nu ale arbitrilor, ci ale conducătorilor şi antrenorilor care fac totul pe nepotisme şi pe şpagă. Peste toţi şi peste toate vine unu', care îi căra servieta lui Cornel Dinu şi îi citea ziarele lui Dănuţ Lupu, şi ne spune acum că presa e de vină pentru dezastrul din fotbal. Dacă umblăm la vinovăţii şi vorbim de calamităţi, e bine ca Borcea să se dedice bârnei personale şi să aibă grijă ca Torje, Tamaş, Pulhac, Goian sau Cristea să prefere cantonamentele cârciumilor. Deşi se zice că nu e bine să te bagi în vieţile lor personale, ci să-i laşi să gândească liber atât cât îi duce capul, parcă până la urmă tot îţi vine să le dai o mână de ajutor să se lepede de Satana, măcar de mila naţionalei. Până când va rezolva problema asta, îl sfătuim pe manelistul Borcea să se recicleze în domeniul butelii, să-şi aducă aminte cât a tras în tinereţe ca să ajungă la Dinamo şi mai apoi patron de iaht la Monte Carlo! Să vadă că la Dinamo, şi din pricina manelelor şi a sticlelor destupate între orele  12 noaptea şi 4 dimineaţa, viitorul sună rău de tot. Băieţii de la echipa mare se duc în cluburile de fiţe. Asta nu înseamnă că la echipa a doua se cântă Traviata, iar membrii formaţiei îşi petrec timpul pe la expoziţii sau rătăcind prin biblioteca Academiei. Ăia mici nu ratează nici o petrecere din Regie, fie că ea se ţine în vreo cameră de cămin sau printr-o discotecă sau club din incintă. Se cuvine ca Borcea să-i convingă măcar să nu mai poarte treningurile cu Dinamo atunci când merg la agăţat. Or impresiona "boboacele" cu mirosul fin specializat în prime de meci, dar, mai întâi de toate, fac de rahat clubul pentru care au jucat cândva Cornel Dinu, Mircea Lucescu sau Dudu Georgescu. Lista ar fi mai lungă, dar n-are rost să pierdem timpul predând acum lecţii de istorie dinamovistă unui tip interesat numai de prezent.

SUPORTERII, SPAIMA TUTUROR
Borcea ştie că de fapt "urangutanii" ăia din peluză, care rup scaune, garduri şi tot ce le stă în cale, nu sunt altceva decât invenţia lor, a patronilor, acţionarilor. Cândva, fiecare dintre acţionari le-a dat să mănânce din palmă. Dar în loc să fie porumbeii păcii, ei au devenit scânteia războiului. Şi jucătorii sunt cei care suferă cel mai mult din cauza lor. Dacă te întâlneşti cu un fotbalist într-un magazin, îi sare inima printre rafturi în momentul în care îl saluţi şi îi ceri să-ţi dea un autograf său să faceţi o poză împreună. Indiferent că e vorba de beţivi, curvari sau familişti, toţi se tem să nu se întâlnească însă cu vreun recalcitrant care să-l ameninţe, să-l înjure sau să-i ceară bani.

PISTOL CU APĂ
Borcea trebuie să accepte că prin investiţiile din fotbal şi-a cumpărat apariţiile la televizor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru alţi acţionari de la Dinamo. Ca aproape şi pentru restul acţionarilor. Şi de la alte echipe, pentru că ar fi nedrept să-l găsim numai pe el vinovat şi să-l executăm în piaţa publică. Dar trebuie să înţeleagă că lumea nu mai vine la stadion de când emblema clubului din "Ştefan cel Mare" nu mai este câinele de pe sigla clubului, ci figura lui. Publicul nu mai merge pe Dinamo, un stadion aflat în buricul târgului, nu pentru că s-a săturat să-i vadă dând pe lângă minge pe fotbaliştii care confundă Isostarul cu Busuioaca. Nici vorbă de aşa ceva. La Dinamo chiar se poate observa că pe partea stângă în direcţia de atac spre masa adversă, pardon, aia e poartă, au existat mereu nişte "tămâioşi" ca Semeghin - spaima sticlelor de vin - sau Pulhac! Bine, dacă ne supărăm un pic, putem chiar face o echipă de fotbal dacă ne gândim la câţi şpriţari au jucat la Dinamo de-a lungul timpului. Spunem doar că unu' ca Lupu ar prinde cu greu primul "11". Ăia de atunci măcar erau fotbalişti, în vreme ce ăştia de acum, dacă se întâlnesc cu mingea pe stradă, traversează repede pe partea cealaltă. Oricum, ideea e că lumea nu mai vine la stadion pentru că echipa nu are rezultate, pentru că jocul este prea defensiv sau că biletele sunt prea scumpe. Nu! Lumea stă acasă şi preferă să se uite la Discovery, Animal Planet sau National Geographic, unde tot cu animale e, decât să vină la stadion şi să-l vadă pe Borcea dansând ca Shakira şi fumând atent, cu gesturi controlate, dintr-un trabuc pe care, dacă l-ar fi întâlnit atunci când era mic ar fi crezut că e cocean de porumb şi l-ar fi utilizat în alte scopuri. Absenţa oamenilor de pe stadioane reprezintă protestul celor pentru care a fost inventat fotbalul împotriva celor care l-au distrus.

"Fotbalul românesc se târăşte prin mocirlă din cauza furturilor. Nu ale arbitrilor, ci ale conducătorilor şi antrenorilor care fac totul pe nepotisme şi pe şpagă. Peste toţi şi toate, vine unu' care îi căra servieta lui nea Cornel şi îi citea ziarele lui Dănuţ şi ne spune acum că presa e de vină pentru dezastrul din fotbal"
Cristi Borcea