Cantecul, muzica dinauntrul poeziei

"Ascultandu-l pe Mircea Florian in cenaclul de la Resita, am inteles ca folk-ul era singurul mod de comunicare directa cu publicul si, din toate punctele de vedere, de o sinceritate dezarmanta".

"Ascultandu-l pe Mircea Florian in cenaclul de la Resita, am inteles ca folk-ul era singurul mod de comunicare directa cu publicul si, din toate punctele de vedere, de o sinceritate dezarmanta".

Stam linistiti pe o bancuta de lemn. Ne bucuram de un petec de racoare intr-o Vama inghitita pe nemestecate de un soare ucigator. De vina sunt poate eu sau poate e din cauza firelor umede de iarba, dar intrebari fredonate de cu seara isi gasesc refrenul. "Foarte multa lume ma intreaba de ce folk si chiar mai multi m-au certat ca nu am cantat opera sau opereta", ma imbie la povesti Maria Gheorghiu. "Ce-i drept am facut multa vreme canto clasic, am cantat intr-un cor de camera, am avut si incercari in zona operei cu promisiunea unei cariere chiar. In plus, cand am inceput sa cant folk, cantam de ani buni la oboi si multi si-ar fi dorit sa ma vada intr-o orchestra simfonica. Poate mi-as fi dorit, dar nu a fost sa fie asa. Si nu regret." Undeva alaturi, Dinu Olarasu si Stefan Orfescu impart timpul in strofe.

VESTI DE ACASA. "De copil am fost indragostita de poezie. Am si scris. E adevarat de la a-ti dori sa fii poet si pana la a deveni cu adevarat e o cale foarte lunga. Asa s-a nascut dragostea pentru folk. Pentru mine a fost calea cea mai scurta spre poezie. In plus, era deja la moda Cenaclul Flacara si alte asemenea intamplari artistice.

Banatul de munte, de unde provin e o zona foarte bogata din punct de vedere cultural. La noi la Resita, se petreceau lucruri formidabile. Orice tanar isi dorea ca macar o data sa fie pe scena Cenaclului de acolo si sa se exprime prin cuvant sau cantec. Acolo am debutat si eu, citind pentru prima data din poezia proprie. Dar ce poate scrie un copil de 15 ani!

A FOST SA FIE FOLK. In timp, am constatat ca oamenii nu erau atat de atenti la poezie cat mai curand la cantec. Si am adoptat aceasta formula. Pana la urma spun acelasi lucru, dar cantat. Apoi un mare exemplu a fost Mircea Florian, care venea foarte des acolo. Marturisesc ca am «furat» multe de la el. Dar asta au fost inceputurile. In paralel s-au intamplat insa multe lucruri de atunci. Am continuat sa cant intr-un cor de camera sau alaturi de corul Episcopiei din Caransebes. Acum am un proiect, «Aproape Unplugged», impreuna cu Stefan Orfescu de la trupa rock «Asa». In rest, cariera in radio."

SCENA NEVAZUTA

Dragostea pentru radio vine din aceeasi dorinta de comunicare ce ma impinge inainte de la o scena la alta. De altfel si radioul este o scena. Una nevazuta, dar totusi o scena. Becul rosu aprins este ca miile de oameni din sala. Te uiti la el, stii ca ei te asculta si capeti incredere. E foarte important. In folk, Vali Sterian mi-a dat aceasta incredere si mi-a confirmat ca nu exist degeaba pe scena. La fel Nicu Alifantis si Florian Pittis.