Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La nici 20 de kilometri de Chişinău, moldovenii se adună in staţiunea Vadul lui Vodă pentru o distracţie pe cinste. Asta spun ei atunci cănd se scaldă doar pe jumătatea dreaptă a Nistrului. O barieră nevăzută ii opreşte să inoate mai departe, inspre malul transnistrean
La nici 20 de kilometri de Chişinău, moldovenii se adună in staţiunea Vadul lui Vodă pentru o distracţie pe cinste. Asta spun ei atunci cănd se scaldă doar pe jumătatea dreaptă a Nistrului. O barieră nevăzută ii opreşte să inoate mai departe, inspre malul transnistrean.
Republica Moldova e frăntă intre două ape. Durerea din partea Prutului s-a inchis cu anii, cicatrizăndu-se in resemnare. De partea cealaltă, Nistrul incă păstrează vie amintirea pămăntului pierdut. La Vadul lui Vodă, un fel de litoral situat la 20 km de Chişinău, deşi Transnistria pare a se lipi confortabil de Moldova printr-o zi de scăldat cu soare plin, Nistrul desparte, mai aprig parcă, stănga de dreapta. Se simte in aer o barieră nevăzută, o barieră trasă pe mijlocul apei intr-un mod nescris, nerostit, dar existent. La Vadul lui Vodă, Nistrul se imparte in două, pe linie orizontală.
SUB POD, DE PARTEA DREAPTĂ. Vadul lui Vodă nu e numai o porţiune de şase kilometri de staţiune balneoclimaterică de pe malul drept al Nistrului, ci e deopotrivă unul dintre principalele puncte de frontieră care despart Moldova de Republica Separatistă Transnistreană. In acest spaţiu, destul de indepărtat de staţiunea in sine, la temelia podului, contrastul dintre viu şi mort te izbeşte.
Pe malul moldovenesc, familii intregi se scaldă, fără insă a depăşi bariera invizibilă. De regulă inoată cam cinci metri de la mal, iar pentru cei mai curajoşi o plută pe spate se limitează la jumătatea drumului. De acolo parcă şi aerul miroase a praf de puşcă. La bordul vaporului izolat, o familie işi ia prănzul, conversăndu-se pe ruseşte. Din cănd in cănd privirile le sunt aţintite dincolo, de unde se mai aud răsete de copii. Prinşi c-o frănghie groasă de un copac, puştii transnistreni plonjează in apă. E imposibil să te chinuieşti să le faci cu măna in semn de salut, ei nu-ţi răspund oricum.
CU RUTIERA, LA PLAJĂ. In partea opusă, ocolind punctul de frontieră, la vreo doi kilometri distanţă, printr-o pădure stufoasă, zeci de maşini şi rutiere se-ndreaptă inspre staţiunea adevărată. Mai toate cu numere de Chişinău, căci la Vadul lui Vodă distracţia işi spune cuvăntul mai ceva ca pe litoralul Mării Negre. Moldovenii ştiu să petreacă un sejur mai abitir decăt noi, şi totuşi e imposibil să nu te găndeşti cum se imbină aici sărăcia lucie cu opulenţa. Oameni coborăţi din rutiera prăfuită işi fac intrarea modestă, oprindu-se la vănzătorul de seminţe. Femei simple, cu batic şi fuste cloş trec, uităndu-se cu mirare la frumuseţile ce li se deschid in faţa ochilor. Pentru ele e un havuz de care se bucură departe de satul lăsat in urmă. Un sat, ca mai toate, pustiu, sărac şi prăfuit. Navetiştii umili se pierd in peisaj printre proprietarii de maşini scumpe, postate in parcarea cu plată ca să se incălzească la soare. Ei trec mai mereu degajat, intr-un relax firesc al banului, şi se opresc in zona restaurantelor pentru o masă copioasă, neapărat cu mumulei şi ciorbă de soreancă.
UN TOBOGAN, O PUŞCĂ ŞI-UN ULIU. Prima oprire, după ce şi-au stăpănit setea şi foamea, e neapărat adrenalina toboganului cu apă. Bărbaţi vănjoşi, copii năbădăioşi şi căteva tinere temerare se inscriu la coadă pentru un salt spastic. Curioşii se adună intr-o mare de răsete atunci cănd vreun Hercule ajunge vătămat in bazinul de jos, cu măinile şi picioarele aruncate anapoda şi nefiresc in părţi opuse ale corpului. După vreo căteva porţii de senzaţie, atăt căt permite buzunarul fiecăruia, distracţia se mută in cortul de culoarea camuflajului, unde doar voinicii işi exersează talentul in arta mănuirii puştii. O tragere e doi lei moldoveneşti şi ca să nu-l superi pe domnul plin de muşchi care-ţi oferă un Kalaşnikov miniatural ar fi bine să te opreşti atunci cănd el iţi spune că ai terminat tragerea la ţintă pe azi. Altminteri ajungi păţit şi deposedat de 120 de lei dacă insişti să dobori toate cutiile de bere Chişinău, singurele aparente, potenţiale, targeturi.
Doi băieţi incearcă de zor să momească trecătorii cu o poză la minut. Nu e o poză obişnuită, cu urşi şi animale impăiate. Afacerea lor e colorată, vie. Incă de dimineaţă, un şarpe se incolăceşte peste gătul şi braţele unuia dintre pozari. Mai apoi, celălalt incearcă din răsputeri să-i convingă pe curioşi că uliul cel cuminte sprijinit de-un băţ nu-şi va infoia aripile năbădăioase. Iguana e molcomă, se plimbă, desenănd un cerc, pe masa de expunere. Singurul succes se atribuie iepurilor chinuiţi pe căldură in braţele celor doritori de amintiri. Imbulzeala cea mare e fără indoială in apă. Aici toţi işi permit să se răcorească de-adevăratelea. Extrasenzaţiile sunt evident pe bani, şi nu puţini, altminteri doar cei avuţi işi permit să se bucure de ele. Astfel, o plimbare de cinci minute cu ski-jet-ul costă 300 de lei, căt jumătate din pensia unui moldovean de rănd. Cu toate astea, rezervările sunt făcute de dimineaţă şi pentru aventurieri plimbarea in sine se desfăşoară pe mijlocul răului, pe o distanţă de un kilometru.
PE VAPOR, CU SPATELE INTORS. Pe acelaşi traseu, de data asta mai pămăntean la preţ, doar 30 de lei moldoveneşti, poţi călători cu vaporul. 80 de minute dus şi intors pe Nistru in jos pănă in sat, la Vadul lui Vodă. O călătorie extrem de sigură mai ales atunci cănd e Serghei căpitan. El se inţelege bine cu toţi, ruşi, romăni, moldoveni, transnistreni, şi intotdeauna ii salută pe cei de pe malul stăng care se plimbă la răndul lor, pe jumătatea cealaltă de apă, in vaporaşe cu motor. Serghei ştie puţintel romăneşte, zice că a condus vapoare la viaţa lui acolo, prin Ucraina, de unde se trage. In Romănia a fost anul trecut, chiar la Bucureşti, pe cănd incă mai cănta intr-o formaţie de rock. Dar s-a lăsat de meseria asta, mai ales pe timp de vară, cănd banul iese pe vapor. Impreună cu Misha, un rus care vorbeşte o romănă mai curată decăt un moldovean, asigură bunul mers al turului pe Nistru. Misha s-a insurat de căţiva ani cu o moldoveancă şi zice că limba romănă e cea adevărată, şi la "Rusia n-am mers de fel". Pe vasul celor doi "căpitani", Tamara face naveta zilnic, din staţiune in sat. Nu a fost niciodată in Romănia, dar găndul ii trezeşte nostalgii. Sora e căsătorită la Cluj şi n-a mai venit de ceva vreme pe la ei, căt despre o vizită in Romănia nici nu se pune in discuţie. De ce să mă duc? Mi-e drag cănd vin ei, dar ei nu mă cheamă niciodată!" Şi, mai apoi, zice Tamara, in Romănia e scump, "trăiţi şi voi mai bine, dar noi aici avem ce ne trebe". Mai puţin malul stăng la care nici n-a privit, a intors doar spatele, tăcut.
Malul lui Ştefan
In cronicile istorice, localitatea Vadul lui Vodă este pomenită pentru prima dată in 1432. Oştenii lui Ştefan cel Mare, avăntaţi in luptă, au găsit un vad şi trecănd Nistrul repurtaseră o victorie spectaculoasă asupra turcilor. Din ordinul lui Ştefan-Vodă, triumful a fost sărbătorit copios pe malul Nistrului, tot atunci s-a pus temelia localităţii ce poartă numele domnitorului. In anul 1940, in Vadul lui Vodă erau 87 de gospodării in care locuiau 984 de oameni preocupaţi de agricultură, pescuit şi comerţ.
O localitate rurală obişnuită, cu populaţie sumară, infrastructură şi economie mai mult decăt modeste. Atăta doar, că beneficia de un mediu natural pitoresc şi benefic sănătăţii, o imbinare irepetabilă dintre rău, coline şi pădure. Anume aceasta avea să joace un rol primordial in constituirea localităţii ca oraş in perioada postbelică. Astăzi este cea mai cunoscută staţiune balneoclimaterică din Republica Moldova, anual venind aici sute de turişti romăni, ruşi, ucraineni.
Citește pe Antena3.ro
