Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesorii şi doctorii din Republica Moldova, după ce-au predat elevilor despre Hortensia Papadat-Bengescu sau după ce-au mai diagnosticat un reumatism, se duc la cămp să-şi prăşească porumbul, pentru că nu pot trăi numai din salariul infim. Ei privesc cu un ochi melancolic spre Romănia şi cu unul anxios spre autorităţile de la Chişinău şi se luptă cu mentalitatea socialistă a ţăranului.
Profesorii şi doctorii din Republica Moldova, după ce-au predat elevilor despre Hortensia Papadat-Bengescu sau după ce-au mai diagnosticat un reumatism, se duc la cămp să-şi prăşească porumbul, pentru că nu pot trăi numai din salariul infim. Ei privesc cu un ochi melancolic spre Romănia şi cu unul anxios spre autorităţile de la Chişinău şi se luptă cu mentalitatea socialistă a ţăranului.
Cănd am ajuns la dispensarul din Dinceni, un sat din raionul Ialoveni locuit de 2.500 de oameni, era marţi. Zi de consultaţie doar pentru gravide şi pentru prunci sănătoşi. Aşa a considerat doctoriţa Parascovia Tătaru că e mai inţelept, să nu-i amestece pe bătrăni şi bolile lor cu bebeluşii. Dispensarul seamănă mai degrabă cu un spital, aşa cum prin satele romăneşti n-am văzut: are două niveluri şi e dotat cu o mulţime de aparate. Sătenii se pot căuta aici de boli de inimă, dar şi de ochi, pot face perfuzii şi fizioterapie. Problema cu ei e că au rămas la mentalitatea sovietică: "Populaţia noastră a inţeles că totul se dă degeaba. Doar 60% dintre locuitori sunt asiguraţi; dar asigur şi celorlalţi 40% primul ajutor". Dacă ar avea timp mai mult, ar face şi "lucrul profilactic", pentru că "lumea nu-i citită, nu-i cultă". Ea le invaţă pe tinerele mame cum să-şi ingrijească copiii, iar tuturor le spune să vină o dată pe an, pentru a preveni sau trata din timp tuberculoza, diabetul sau cancerul. Bolile cele mai grave ale unui centru medical de ţară, in opinia Parascoviei, sunt lipsa de cadre medicale şi salariile foarte mici. Un incepător in medicină căştigă in Republica Moldova 515 lei, ceva mai puţin de 50 de dolari. In Dănceni există numai trei asistente in loc de cinci; multe dintre cadrele medicale au făcut ca şi cele din Romănia, adică au plecat spre Vest, pentru un trai mai bun.
Citește pe Antena3.ro
TIMP LIBER. Din 1979, de cănd a terminat facultatea, Parascovia a lucrat numai la sat. A fugit de războiul din Transnistria, iar in Dinceni e din 1992. Ea preferă să lucreze la ţară pentru că aici işi cunoaşte mai bine pacienţii; in plus, are ceva pămănt, pe care cultivă porumb, iar acasă in grădină - legume şi flori. "Eu cu soţul muncim pămăntul, pentru că munca inseamnă sănătate", răde ea, şi ne dă de inţeles că salariul e prea mic pentru a se putea intreţine doar din el. Din cănd in cănd, in zilele ploioase sau iarna, lasă deoparte sapa şi pune măna şi pe o publicaţie de specialitate, cum ar fi Curierul medical sau Tainele sănătăţii.
Margareta Luchiţă, şefa centrului medical din Bardar, un sat apropiat de Dinceni, preferă să citească, atunci cănd are un răgaz, Timpul, cotidian din Chişinău, dar mai ales Argumentii Fact, "un ziar care nu-i tare politizat, are mai mult articole despre ştiinţă, despre civilizaţiile vechi". Seara, se uită la Discovery sau la "Lumea animalelor", Pro TV sau Realitatea, pentru că satul nu oferă nici un fel de viaţă culturală, iar la oraş ajunge rar. Concediul il face de obicei acasă: "Soţul e inginer ameliorator şi, cum amelioraţia s-o terminat, mergem la cămp unde avem vie, porumb, răsărită, cartofi". Altfel stăteau lucrurile pe vremuri, cănd era ieftin şi işi făceau concediile cu "foaia turistică" dată de sindicate. Margareta a văzut bună parte din Uniunea Sovietică, pentru că a fost medic pe tren turistic. Acum ii tratează de tuberculoză sau de sifilis pe sătenii din Bardar, intr-un dispensar chiar mai mare decăt cel din Dinceni.
"IATĂ CUM TREBUIE SĂ PREDAŢI!". Copiii din Bardar invaţă la liceul teoretic ce poartă numele lui Aurel David, autorul celebrului portret stilizat al lui Eminescu, imaginat din ramurile unui copac bătut de vănt. Pictorul s-a născut chiar in acest sat. "Şcoala cea mai bună e aceea in care inveţi inainte de toate a invăţa", spune un citat din Nicolae Iorga aflat chiar la intrarea in instituţie. Mihai Răileanu, profesor de istorie, se chinuieşte din 1991 să-i inveţe pe elevi a invăţa, numai că schimbările din cărţile de istorie survenite in ultimii ani au cam dat orele de istorie din intreaga republică peste cap. "E foarte greu la noi să fim profesori de istorie", spune el. "Ministerul de resort face des schimbări de curriculum. Manualele de istorie integrată proslăvesc fostul regim şi diminuează elementul romănesc. Perioada 1812-1918, adică cea in care ruşii au fost aici, e prezentată ca una de progres pentru Basarabia." El admite că la clasă totul depinde de orientarea profesorului, deşi o dată pe lună profesorii de istorie sunt adunaţi la Inspectorat şi prelucraţi: "Iată cum trebuie să predaţi; iată cum trebuie să trataţi evenimentul!". Imediat după apariţia manualelor de istorie integrată, cei care refuzau să predea după ele au fost ameninţaţi cu "eliberarea de la serviciu". Acum, ministerul a trimis o circulară prin care spune că pot fi folosite ambele genuri de manuale.
Valentina Plugaru predă limba romănă de peste 30 de ani. Are gradul didactic II şi un salariu de 977 lei, adică vreo 80 de dolari. A lucrat cu propria mănă tot materialul didactic, planşe cu Blaga, Bacovia şi Sorescu, "scriitori inchişi", despre care nu putea vorbi liber in vremea in care a făcut ea facultatea. In biblioteca şcolii s-au adunat, prin grija elevilor şi a Asociaţiei părinţilor, cărţi de Călinescu, Preda şi Slavici, aşa că vremea romantică in care citea toată clasa din acelaşi volum "Concert din muzică de Bach" a fost lăsată in urmă. Dacă pe planul culturii profesorii au avut de căştigat după 1990, ei au pierdut, ca multe alte categorii, căteva avantaje materiale. Cănd o intreb unde işi face concediul, profesoara răspunde ruşinăndu-se: "La deal in dreapta sau la deal in stănga, in funcţie de unde avem pămănturile".
VISĂND LA ROMĂNIA. Profesorul Răileanu şi-ar dori să mai citească şi căte un ziar romănesc, dar la poştă i s-a spus că nu au catalogul pentru Romănia. A avut o experienţă eşuată cu un abonament la Adevărul, cănd n-a mai văzut nici ziarul, dar nici banii, din cauza poştei moldoveneşti. Răileanu foloseşte şi manuale publicate in Romănia, procurate pe vremea cănd putea intra uşor in ţară. "In ultimul timp, cel mai tare mă deranjează că nu mă mai pot duce liber in Romănia. Şi nu-i mai pot duce nici pe copii in excursie, la mănăstiri şi in oraşe."
