x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Copii speciali într-o Românie autistă Dăruirea unor câini vagabonzi

Dăruirea unor câini vagabonzi

de Ionela Gavriliu    |    07 Noi 2008   •   00:00
Dăruirea unor câini vagabonzi
Sursa foto: KARINA KNAPEK/JURNALUL NATIONAL

Nu primesc primă de stres pentru munca lor cu copiii, nu se plâng niciodată când sunt traşi de urechi sau de nas, ori strânşi în braţe ceva mai tare. Patru câini ai fundaţiei "Vier Pfoten” fac terapie, o dată pe săptămână, cu mai mulţi copii autişti din centrul de plasament pentru copiii cu dizabilităţi "Sf. Andrei” din Capitală.



Florentina îl mângâie pe Marin. Marin o priveşte cu ochii blânzi, de haimana care n-a avut parte de afecţiune în viaţă. De când a fost luat de Fundaţia "Vier Pfoten”, câinele Marin are o misiune nobilă: a trecut testele care au demonstrat că nu e agresiv, că e afectuos şi răbdător, şi i s-au dat mai mulţi prieteni în grijă, pe care-i vede săptămânal. Copiii autişti din centrul "Sf. Andrei” din sectorul 6, aflaţi în plasament, aşteaptă porţia de dragoste necondiţionată.

Inimă de câine
Florentinei i se spune uneori "caracatiţa”, pentru că se agaţă cu atâta putere de oameni şi de atenţia lor încât te minunezi de unde atâta forţă în trupul firav, în mânuţele-i chircite. După ce îi este atrasă atenţia asupra lui Marin, fetiţa îi dă mâncare şi repetă comenzile instructorului de la fundaţie. Copilul se aşează pe o saltea, Marin se lipeşte docil de el. Florentina îl mângâie, iar la un moment dat îi răsuceşte cu putere câteva fire de blană. Câinele o priveşte surprins şi stoic, în timp ce instructorul îi arată fetiţei cum să mângâie animalul fără să-l supere.  

Programul "Câini pentru oameni” al Fundaţiei "Vier Pfoten” a început în 2004. Deşi multe centre pentru copii s-au arătat sceptice la idee, acolo unde patrupedele au fost acceptate s-a observat o îmbunătăţire a comunicării micuţilor. În timpul întâlnirilor dintre copilul autist şi câinele "lui”, supravegheate de îngrijitorii şi psihopedagogii din centru, copilul învaţă să hrănească câinele, să-l mângâie, să numere, să distingă culorile. "Copilul autist e asemenea unui castel înconjurat cu un şanţ cu apă, care se deschide numai din interior. Terapia aceasta este încă o punte de relaţionare, câinii le oferă stimulare senzorială. Copilul îi mângâie pe blăniţă, căţelul îi linge pe mână - aceste lucruri uşurează modul de a-şi exprima emoţiile, lucrul cel mai dificil în cazul autiştilor. Dacă schimbăm câinele, s-a întâmplat o dată ca unul din ei să fie bolnav, copilul nu mai reacţionează la fel de bine”, explică psihologul Victor Chitic.

Ora de afecţiune
Roberto, de 14 ani, este la prima întâlnire cu Ţuca, o căţeluşă jucăuşă. Băiatul se sperie la început, apoi învaţă să o strige şi-i aruncă o minge. Nu vrea cu niciun chip să pună mâna pe câine. Băiatul s-a obişnuit cu Laica, un alt câine din program, care s-a îmbolnăvit. Apoi a avut întâlniri cu Grasa care, mare fiind, nu prea l-a încântat, astfel că acum trebuie să se acomodeze cu noua lui prietenă. "Îi dăm să bea apă Ţucăi? Hai să-i dăm!”, îl îndeamnă instructorul pe Roberto. Copilul se apropie, toarnă apă într-un vas, atent la reacţiile câinelui. Într-un final, ţinând de mână instructorul, se apropie de câine şi-l mângâie între urechi. În urma întâlnirilor cu câinii, Roberto a învăţat culorile, noţiunile de sus-jos, stânga-dreapta şi să se spele pe mâini.

Gigica, o căţeluşă de talie mică, cu urechi blege şi privire blândă, a fost scăpată de la moarte sigură de cei de la "Vier Pfoten”. Câinele a fost călcat de o maşină şi a ajuns la Facultatea de Medicină Veterinară, unde urma să fie eutanasiat. Ar vrea să fie toată ziua mângâiată şi să i se acorde atenţie. După aceeaşi atenţie tânjeşte şi Ana, o fetiţă autistă cu mâinile rănite şi bandajate. Ana se automutilează, lovind cu dosul palmelor în dinţi sau în obiectele din jur. De altă terapie fetiţa nu are parte în centru, pentru că nu există un program special pentru copiii autişti. "Cred că e cea mai bună terapie pentru  ei.  Din primăvară am început colaborarea cu fundaţia şi de acest program beneficiază acum 7 copii cu autism. Cei de la şcoala specială unde merg copiii au fost reticenţi la început, dar au văzut că situaţia unora se schimbă în bine şi acum sunt de acord. Trebuie să pliem activităţile copiilor din centru pe programa lor şcolară”, declară şefa de centru, Loredana Stănescu.

×