Acum sunt trei pescari. Atunci erau cu sutele. Acum traiesc "prost". Atunci traiau "bine". Acum au camp. Atunci aveau o balta. Acum sunt zile in care prind "un amarat de peste". Atunci prindeau "cu miile". Acum e un simplu sat. Un sat "sarac, fara balta". Si fara peste. Atunci!....
Atunci - acum. Un sat. Greaca. Langa Oltenita. Spre Giurgiu. "Pana in â64 era un sat langa Dunare." Acum nu mai e. Nea Salau stie ca era. Nea Salau, care a trait niste timpuri: "E-eeeee-e! Cum era! Nu desecasera lacul". Care a fost pescar pe balta Greaca. Care traia din peste. Sute de sateni traiau din peste atunci. Care "pleca cu noaptea-n cap. Si care prindea peste". Care a fost impuscat de paznici. Pe timpul "ala". Ca "pescuia". Fara sa dea "la stat". Nea Salau: "Naravuâ din fire n-are lecuire!". Care avea "cincizeci de oameni la poarta dimineata". Veneau si din Turtucaia. Cand "Turtucaia era a noastra". Sa cumpere peste. "Peste proaspat. Crap. Stiuca. Babusca. Oblete. Somn. Rosioara. Mialt - un fel de salau. Sorete." Mai rar ciortanica si salau. Nea Salau: "Daca prindeam asa ceva in apa... repede-repede, inapoi in apa. Foarte protejati!". Nea Salau, care a fost la puscarie: "Furt din avutul obstesc!". Cu intonatie grava: "Furt din avutul obstesc!". Un sat intreg stie. Un sat care avea "doua cherhanale" in buza lacului. Si "coviltire". Unde se "facea peste la tacalie. Somn. Babusca. Cu mamaliga. Ti-era drag la coviltir!". Un sat care mai are doar trei pescari. Si care spun: "Du-te la nea Salau sa-ti povesteasca! Noi? Noi suntem pescari. Dar nu avem ce cautati voi. Noi nu avem povesti. Stim noi ce cautati voi! Noi avem zile intregi in care prindem doar un peste". Dar si asta-i o poveste.
ION AFRICANUâ
|
Zece sate. Doar cateva aproape de firul apei. Din toate, 25 de barci mai ies la apa. Oamenii vad Dunarea tot mai rar. Ici-colo, doi-trei pescari cu privirile atintite in gol...
Gostinu, la un kilometru de Dunare. Aici, patru barci. Nea Ion Africanu, cel mai vechi pescar. Nu e in barca, e in caruta. Pe camp. Acum face si agricultura. Dar ieri a fost cu barca. Cu Gheorghe Gusatu, zis Odoroaga, colegul. De barca si de banca. De copii sunt nedespartiti. Cu barca e o stiinta. Sa stii s-o conduci. Barca e de lemn. De fier nu e buna, sperie pestii. Vara e frumos. Isi fac o coliba. Si stau si o saptamana. Iarna, cand pe colo, cand pe colo, printre sloiuri. "Te dai jos, tragi de barca, spargi gheata cu toporuâ." Odata s-au rasturnat. E greu. Dar e narav. Nu pot sa stea fara sa vada apa. Odata, nea Ion a prins cel mai gras morun. 120 de kilograme.
L-a dus la Bucuresti, la Intercontinental. Ca nu-l lua nimeni. Daca-l vedeam... Plin de noroi, in cizme, la ultimul etaj. "O galeata de icre negre au scos din el". Acum, mai tare pica crap, stiuca, salau, somn si oblete. Oblete in prostie. Ieri au prins "60 de kile". "Cat o mai merge..."
|