Ciurezul, stapan pe satele de cehi

Cea mai mare comunitate de cehi din Romania isi modifica structura. Satul Sf. Elena va fi in curand gol. Veniti odinioara pe meleaguri roma-nesti, ademeniti de un trai imbelsugat, cehii se intorc astazi de unde au plecat. Cititi si: ● Moldova nu e a noastra, parca e a dusmanilor ● Clisura Dunarii - O iubire cu cai verzi pe pereti ● A fost odata - Saracul sat bogat ● Jurnal de Croaziera - Optispe intr-o barca (fara echipaj) ● Blog Croaziera

Cehii, veniti odinioara pe meleaguri romanesti, ademeniti de un trai imbelsugat, se intorc de unde au plecat. Romania nu le mai ofera nimic. Nici macar locuri de munca. Satele cehe de azi sunt pustiite. Oamenii au plecat in Cehia si nu vor sa se mai intoarca.

In ’89 erau 980 de locuitori. Acum sunt mai putin de jumatate. 398. Batranii sunt cei mai multi. Doar doi baieti pe la 18-25 de ani si vreo noua fete. Din cele 210 case, 65 sunt goale. Poti cumpara una, cu teren cu tot, la doar 5.000 de euro. Cehii au parasit Sf. Elena si au plecat acolo unde au inteles ca le va fi mai bine. In Cehia, tara din care strabunii lor au pornit-o spre Romania pe la 1823.

SATUL PARASIT. Din Coroninii de pe malul Dunarii urci pe munte 5 km pana la Sf. Elena. La intrarea in sat, placuta bilingva te lamureste, daca recunosti cea de-a doua limba, ca ai ajuns intr-o asezare de cehi. Una in care stelistii nu sunt bine primiti, avertizati din capul locului printr-un mesaj inscriptionat cu markerul pe placuta cu numele localitatii. Satu-i gol. Strazile-s pustii. Casele, aratoase. Nici o clipa nu ai crede ca in multe dintre ele nu locuieste nimeni. De satul parasit aflam la scoala. "Foarte multi au plecat imediat dupa Revolutie. Apoi, in ultimii ani, o data cu inchiderea minelor de la Moldova Noua. Ramasi fara loc de munca, s-au dus sa munceasca in Cehia. In special tinerii", ne povesteste invatatorul scolii, "riditel" (director) Frantisek Roch. Atat de masive au fost emigrarile, incat invatatorul s-a apucat anul acesta sa faca o statistica cu cine a mai ramas in sat si cu ce se ocupa. La numaratoare a iesit ca 89 sunt copii si 309 adulti. Dintre acestia, doar 35 lucreaza (la magazin, la primarie, la scoala...), 93 nu au nici o ocupatie, 24 sunt disponibilizati. Restul, pensionari.

DEZAMAGIT DE PLESU. "Nu-i maruntul. D-asta au plecat", ne spune mos Iosif Svejda, frecandu-si degetele, ca sa ne dam seama ca-i vorba de bani. Nepotii lui sunt plecati in Cehia de cinci ani. Are 75 de ani si e un munte de om. Inalt cat incaperile din casa de-o varsta cu satul - aproape doua secole. O casa, altfel decat cele din sat, inghesuita, roasa de vremuri, cu vreo doua camarute. E prima ninsoare din toamna asta si mos Iosif ne pofteste in camera "unde-i cald". Camera ce tine loc si de dormitor, si de bucatarie, si de primit oaspeti, si de uscatorie. O incalzeste cu o soba improvizata, cilindrica, din tabla. Arunca din cand in cand cate un lemn in ea si povesteste ca a lucrat 20 de ani in mina. In ’86, "’tu-le mama lor de socialisti", l-au scos la pensie fara sa ii dea vreun ban. Acum are aproape cinci milioane pensie, dar salam nici nu mai stie de cand n-a mai mancat. "L-am votat pe Plesu. Am zis ca ne da pensii. Nu ne-a dat nimic". Plesu? "Eheee... Balcescu", adica Basescu, cel "ples in cap". Nu vrea sa il mai voteze. Prea e saraca lumea. "Inainte de ’89 toti aveau lucru. Acum, li se usuca limba-n gura si nu gasesc sa lucre."

VA DISPAREA. Peste ani, satul va fi gol, crede mos Iosif. "Tot ce mai e tineret o sa plece in Cehia. Noi, batranii, o sa urcam colea, in deal. O sa cante ciurezu’ in sat". Stiti ce-i ciurezu’? Aia care face hu-hu-hu noaptea". Bufnita. A fost si el in Cehia, cand era tanar, in vizita la rude. "A fost frumos... Cand esti gost, e bine." Ar fi vrut sa mai plece, sa munceasca acolo, dar Ceausescu il "iubea prea mult", atat de mult incat nu l-a lasat. Acum e prea batran sa mai ia drumul Cehiei. "Nurorile nu vor batrani, tiganii nu vor cai slabi. D-aia nu plec." Lui mos Iosif i-ar fi placut sa isi traiasca insa batranetile acolo. "Stai la azil, cu jumatate din pensie platesti casa, masa, iar cu cealalta jumatate te distrezi pe la birturi." Asa fac pensionarii de acolo. Dar el e aici.

ISTORIC

Sfanta Elena este cel mai vechi sat de cehi din Clisura Dunarii. Primele 52 de familii cehe s-au asezat pe aceste locuri la 1823. Au fost convinse de bogatasul Magyarly, din Oravita, patronul unei exploatari de lemn, care le-a promis lemne gratis pentru construirea de case si doua hectare de pamant. Si-au luat de acasa doar cateva unelte agricole, haine si mancare pentru drum, toate incarcate in care trase de boi. Locul in care s-au stabilit a fost botezat Elisabetfely. Peste doi ani, in 1825, a fost infiintat si Sf. Elena. Aici se vor muta mai tarziu si cehii din Elisabetfely.

CU PAPUCII IN BUNCARUL DE LA SCOALA

Lucru rar in zilele noastre - mai ales intr-un loc uitat de lume cum e satucul Sfanta Elena - e sa vezi scoala incalzita. Cei 40 de elevi care invata aici dintr-a-ntaia pana-ntra opta si alti 16 micuti care frecventeaza gradinita din incinta scolii pot fi de invidiat. Este atat de cald si de bine in cladirea cu un etaj si adapost antiaerian la subsol, incat nu-ti vine sa mai pleci. De fiecare data cand vin la scoala, pustii isi scot ghetutele, le pun in dulapuri, isi iau papucii si se duc in clase. "Toata lumea se descalta la intrare", spune, mandru, singurul invatator din sat, Frantisek Roch. Copilasii din clasele I-IV invata in aceeasi sala si in acelasi timp. Este mai greu la inceput pentru cei din clasa intai, nu vorbesc o boaba romaneste. Ei stiu doar ceha. Romana o invata treptat si e destul de greu. Cei din clasele I-IV au bancile orientate spre un perete pe care se afla doua tablite, iar cei din clasele a II-a si a III-a sunt asezati cu fata spre peretele opus, unde se afla alte doua tablite. Oranduirea a fost stabilita nu din lipsa de spatiu - scoala are sali de studiu, de sport, de lectura, de biblioteca - ci din lipsa de copii. Cand a fost ridicata cladirea, in ’96-’98, cu bani de la statul ceh, arhitectii au plasat la subsol un buncar in toata regula. Unde nu se intra decat in papuci. Anca Aldea

Am pornit la drum sa culegem povestile Dunarii. O echipa de reporteri de la Jurnalul National si Antena 1 se afla incepand de ieri la Sulina, de unde vor naviga in sus, pe fluviu, cautand sa ia pulsul unei vieti ce depinde mai mult de toanele si cotele apelor Dunarii decat de strategii guvernamentale. Asteptati-ne! Sosim si in portul dumneavoastra!

SCRIETI-NE! Despre intamplari minunate sau ingrozitoare, despre viata pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau, prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.