Nicaieri in localitatile situate de-a lungul granitelor tarii, oamenii nu traiesc atat de aproape de vecinii lor "de dincolo de fasie", cum se in-tampla in comuna Ostrov din judetul Constanta, renumita mai ales pentru podgoriile sale.
Pe o portiune de cateva hectare de pamant de la periferia Ostrovului, romanii nu au voie sa paseasca. Este pamant bulgaresc. De 66 de ani, Silistra foloseste, fara sa plateasca, izvoarele romanesti de la Ostrov. Un ostrovean le administreaza. Si asta pentru ca asa a dictat istoria. "De zece ani, m-au angajat bulgarii ca sa am grija de izvoare, si, de atunci, in fiecare luna, trec granita ca sa ma duc sa-mi iau banii. Salariul din Silistra", spune, pe un usor ton laudaros, Vasile Stefan, ostrovean get-beget. Nu-i ofera mult: "350 RONi!". Dar ii convine.
AVERTIZARE
|
Din cauza scaderii debitelor Dunarii la intrarea in tara (sectiunea Bazias), fluviul devine nenavigabil, conform avertizarii transmise ieri de Centrul Operativ pentru Situatii de Urgenta din cadrul Ministerului Mediului. Astfel, incepand de azi, nivelurile fluviului se vor situa sub cotele de navigare in conditii de siguranta, la Calafat si Corabia. De asemenea, debite scazute se vor inregistra si la Giurgiu in ziua de 21 octombrie si la Gruia in data de 22 octombrie 2006.
|
PARJOAIA, CE NUME SIMPLU!
|
Un sat cu vreo 60 de familii si cam tot atatea case - asta-i Parjoaia! Majoritatea oamenilor sunt pensionari, fosti CAP-isti, cu pensii meschine de un milion de lei. Ziua trebaluiesc pe langa casa, un porumb, o gradinita cu legume ori cativa pomisori, iar seara se strang in fata magazinului satesc ce tine loc si de carciuma locala. Somajul e in floare. De altfel, singura persoana cu un loc de munca "stabil" e "fata de la magazin". Restuâ lucreaza cu ziua si-si macina ingrijorarea legata de integrare. Au auzit ca trebuie sa-ti cumperi pompa electrica de muls chiar si pentru o singura capra, ca pestele trebuie pastrat in lazi frigorifice speciale, nu la gheata sau intr-o punga, asa cum fac acum. "Daca mai traia Amza Pellea cateva luni, alta era soarta locului", imi spune un localnic. "Trebuia sa faca un film aici, poate lasau ceva in urma. Asa... Nimic", conchide batranul. Asa e. Despre Parjoaia, doar o mie de semne.
|
FRIPTURI
|
Respira impovarata de legende si de istorie. Pacuiul lui Soare e o insula, inima Ostrovului, jumatate ascunsa de ape. Mirajul cautatorilor de comori, scormonind cu detectoarele de metale printre peretii gaunosi de piatra, "aur" pentru arheologi si loc de facut dragoste si fripturi pentru zilele fierbinti ale orasenilor. In afara acestora, nimanui nu-i mai pasa. La 38 de metri adancime, apa tulbure inlantuie ziduri sablate de timp, turle aurite si balmajeste, nedeslusit, povesti cu monstri care te mananca cu barca cu tot. Cand apele au scazut foarte mult, satenii au vazut-o, acolo, intreaga. Exploratorul Jacques Yves Cousteau a venit de doua ori in Romania special pentru a trece insula pe lista monumentelor UNESCO, povesteste directorul Muzeului Dunarii de Jos din Calarasi, Marian Neagu. Ceausescu i-ar fi spus ca nu ne trebuie noua asa ceva; ca, daca ne trebuie, o scoatem noi pe uscat. Dupa Revolutie, pe vremea premierului Petre Roman, in epoca lui "nu ne vindem tara", a primit, zice arheologul, un raspuns cu acelasi efect: zero. Cetatea a fost, spun istoricii, cea mai puternica din aceasta regiune. Cetatea a fost construita intre anii 972 si 976 de catre trupele imparatului bizantin Ioan Tzimiskes. Pacuiul lui Soare a fost ridicat pe ruinele unei cetati mai vechi, folosind ca material de constructie parti din vechea structura. Dupa un incendiu, in secolul al XI-lea, cetatea a fost repopulata in secolul al XIII-lea.
|
COMOARA DE SUB APE
|
In 1968, un scafandru amator a incercat sa dezlege misterul cetatii de sub ape. "Dupa vreo ora, cand l-au scos, avea parul alb si atatea fracturi ca n-au putut sa i le numere. A povestit ca niste monstri cu mustati l-au pisat de zidurile cetatii. A scos de acolo niste bucati din cupola mitropoliei bizantine din aur de 24 de carate", spune directorul muzeului. Satenii povestesc ca aici se lafaie cei mai mari somni de pe Dunare. Nea Vane, pescar de legenda din Ostrov, l-a prins pe cel mai mare: o chestie uriasa si tesita, de vreo 300 de kilograme. Avea in el doua verighete, o decoratie, trei cutii de conserve, cuie, inclusiv bizantine. "Nu pot sa va spun cate monezi de aur am gasit. Incuietori, chei, table... toate placate cu aur. Era una din cele mai bogate cetati". La suprafata au mai ramas acum, doar mahalaua cetatii si debarcaderul. In ultimii zece ani au disparut, luate de ape sau praduite de vandali, patru randuri de lespezi din ziduri. Ministerul Culturii nu poate, iar Cousteau a murit...
|
| ||||
|
|
SCRIETI-NE!
Despre intamplari minunate
sau ingrozitoare, despre viata
pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau,
prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.
|