Croaziera Jurnalul - Antena 1" Orasul-fantoma

Independenta energetica. Poate cel mai mare vis al lui Ceausescu. Un vis care a murit inaintea comunis-mului. Cel putin la Seaca. Pe malul teleormanean al Dunarii s-au ridicat blocuri pentru cei care urmau sa lucreze la termocentrala romano-bulgara. Proiectul a fost abandonat. Muncitorii au fugit. Zidurile au ramas sa adaposteasca vanturile.
Cititi si: ● Viata ca un ponton. La kilometrul 536 ● La mijlocul Dunarii romanesti ● Zimnicea,un pamant mult prea romanesc ● Jurnal de Croaziera - Cu lada prin Nikopol ●Blog Croaziera

In comuna Seaca din judetul Teleorman, Ceausescu a avut un vis care a secat degeaba vistieria tarii. Dorise sa inalte o megahidrocentrala pe Dunare, intre bulgari si romani. S-au bagat acolo bani cu care ai fi putut construi doua orase. Acum santierul e o ruina dupa ce hotii au furat tot.

Duty-free, prosperitate, locuri de munca. "Secarii" viseaza cu ochii deschisi cand se gandesc la sansa care a trecut pe langa ei. In 1978, Ceausescu avea un plan maret chiar in dreptul localitatii acum anonime: construirea hidrocentralei Turnu-Belene. Visul s-a naruit, iar in locul unui oras bogat, Seaca a ramas un biet sat care traieste din nimic. In localitatea care abia ajunge la 2.000 de locuitori, sunt peste 120 de oameni care se descurca doar cu ajutorul social sau cu doua-trei palme de pamant. Cei care o duc mai bine au rude in strainatate.

SOCOTEALA DIN TARG. La cativa kilomeri de Seaca era insula Belina. Ca prim pas in realizarea hidrocentralei, s-a facut legatura cu satul printr-un dig de sute de metri lungime. Inainte de asta s-a defrisat terenul si mai apoi au inceput constructiile. Pe santierul care dupa unii se intindea pe 300 de hectare fusesera mobilizati nu mai putin de 3.000 de muncitori care se mutasera aici cu familiile. "Era un microoras!", exclama actualul viceprimar din Seaca, Viorel Mitrea. Au fost adusi muncitori din toate colturile tarii sa puna umarul, iar oraselul muncitoresc, de carton, cum era numit din cauza sutelor de baraci, avea conditii la care cei din sat nici nu visau: incalzire centrala, curent electric, canalizare. "Eu am batut primul tarus, eu am inchis santierul", se lauda Tudor Ancuta, fost muncitor, care spera, ca alte mii de oameni, ca va iesi la pensie tot acolo. Isi da si el cu presupusul cand vine vorba despre motivele care au dus la sistarea lucrarilor. "Prima oara am intrerupt lucrul in 1983, cred ca din cauza unor neintelegeri cu bulgarii, ca la noi se ridicase ceva-ceva, la ei pe mal nu se vedea nimic", crede nea Tudorel. Altii zic ca rusilor nu le-a picat bine un asemenea proiect. Cert e ca muncitorii au fost detasati sa lucreze pe alte santiere "mult mai luminoase si mult mai frumoase": la Portile de Fier sau pe Olt.

RUINE SI OI. Lucrarile la hidrocentrala s-au reluat in 1986, pentru ca dupa Revolutie sa se sisteze treptat. Iar asezarea, careia ii spuneau "orasul de carton", din cauza baracilor muncitoresti, a disparut ca si cum n-ar fi fost. "Cand s-au stopat lucrarile, parca i-a luat vantul pe toti de aici", isi aminteste primarul de la acea data, Gheorghe Mitran. Batranul de 73 de ani a fost timp de zece ani primar la Seaca. Mandatul lui s-a desfasurat taman cand Ceausescu avea vise de marire pentru comuna lui. Primarul se plimba cu noi printre ruinele orasului si ne deseneaza cu aratatorul: "Aici era scena, parca o vad". In fata - o chelitura langa care se mai vede, ravasita, fosta centrala electrica. E una dintre putinele constructii care au mai ramas in picioare.

"Aici trebuia sa fie scoala", se opreste in fata unei cladiri albe napadite de scaieti. Un atelier mecanic la care a mai rezistat vitraliul monoton cu patratele a ajuns stana unui satean. Acum pamantul e al Ocolului Silvic ce vrea sa reimpadureasca zona. Ateliere, baraci, birouri ale inginerilor, cantina, punctul sanitar, gazeta de perete cu fruntasii si codasii, toate sunt recompuse de fostul primar cu ochii mintii pe temeliile de beton care nu au putut fi smulse. Orasul e ras. Hotii de fier vechi au fost atat de flamanzi, ca "au racait" pamantul sa smulga tevile de la canalizare.

Alegerea locului pentru constructia megahidrocentralei taman in comuna cu nume predestinat - Seaca - ramane pentru multi localnici doar un mister. Altii se rezuma sa-si dea cu parerea: "Aici, la Seaca, era cel mai principal punct de pe Dunare".

MARIRE "Orasul era dotat cu tot ce trebuie, parca erau aici de cand lumea. Aveam gradinita, se facea scoala, era canalizare, punct sanitar. Nu gaseai in sat ce se gasea in cantina de pe santier. Apoi s-a furat tot ce s-a putut lua" Gheorghe Mitran fost primar al comunei Seaca

DECADERE "Daca se construia hidrocentrala, Portile de Fier III, Seaca ar fi fost acum un oras. Dupa ’89 s-au oprit lucrarile. Acum Seaca are 2.000 de oameni care traiesc din agricultura. Mai sunt si oameni care pleaca in principal in Spania, la munca" Calin Lucian actual primar la Seaca

VIZITA DE LUCRU

Hidrocentrala care trebuia sa se construiasca la Seaca a primit la inceputul anului 1978 "binecuvantarea" primului barbat al tarii. Vizita lui Ceausescu a fost anuntata pentru ca acesta sa fie primit cum se cuvine. "In primavara aceea grea a venit Ceausescu insotit de vreo 13.000 de persoane de la Rosiori si Turnu Magurele. Era coloana de masini cale de sase kilometri. Erau atat de multi, ca, dupa ce treceau prin mocirla, ramanea pamantul uscat in urma lor", isi aminteste primarul din acea vreme, Gheorghe Mitran. Pe o scena special amenajata, Ceausescu a tinut un discurs scurt, dupa care a dat mana cu presedintele bulgar Jifkov. "Dupa ce a plecat Ceausescu, a aparut si soarele", isi aminteste fostul primar comunist. In ’83 trebuia sa mai fie o vizita a tovarasului, dar deja locul incepuse sa se goleasca si vizita s-a anulat. Satenii din Seaca au mai auzit dupa Revolutie de alte proiecte de hidrocentrale pe Dunare. Insa zvonurile asaza constructia ori mai la deal, ori mai la vale de Seaca.