De doi ani, romanii si sarbii se pot vizita doar cu pasaport si viza. "Stampila" care iti permite sa treci la vecini costa mult si se obtine destul de greu.
Au fost vremuri in care, pentru romani, sa ajunga in Iugoslavia insemna libertate. Pentru cei care nu indrazneau sa viseze atat de sus, insemna blugi, ciocolata, vegeta - lucruri imposibil de gasit in Republica Socialista Romania. Cand a inceput razboiul si embargoul, s-a cam schimbat roata. Noi le strecuram lor benzina/motorina⦠Perioada n-a fost rea deloc nici pentru micii traficanti, care treceau peste granita de la hartie igienica pana la mic mobilier. Un tanar roman, ajuns acum sofer, isi aminteste ca pe atunci era fixat pe comertul cu izmene. Odata s-a urcat in autobuzul care-l ducea la sarbi cu vreo 30 de perechi de izmene pe el, plus o geanta plina. "Abia am incaput pe usa de la autobuz si imi era asa de caaaaaaald", isi aminteste "traficantul". "Vamesul roman m-a lasat sa trec, desi s-a prins ca am atatea izmene pe mine, ca aratam si ma miscam ca un pinguin. Dar mi-a zis: «Ma, baiatule, daca tu crezi ca rezisti, eu te las sa treci», si asa am intrat cu ele in Serbia", spune fostul afacerist. A reusit sa le vanda rapid pe cele din geanta. Pentru cele 30 de perechi botite si transpirate care fusesera pe el a negociat doua zile in bazar fara sa lase la pret. "Mergea foarte bine miezul de nuca, mergeau si macrameurile, dar eu ma specializasem pe izmene", spune fostul "traficant" de textile. Murea insa de ciuda cand vedea cum, in vreme ce el se chinuia imbracat in zeci de izmene, traficantii de benzina reuseau sa scoata profitul lui pe o zi prin simpla vanzare a unui bidon cu doi litri de carburant.Citește pe Antena3.ro
VANATOARE. Politistii ii urmareau pe fugari cu vaporul si ii impuscau pe malul sarbesc |
MUNCITORII CU ZIUA
|
Introducerea vizelor a fost nefericita si pentru romanii care munceau "cu ziua" in Serbia.
Inainte, la Kladovo, un orasel sarbesc aflat vizavi de Drobeta Turnu-Severin, era zilnic "targ" de romani. Sute de muncitori veneau sa lucreze pentru 10-15 euro pe zi, plus trei mese. "Erau atat de multi, ca puteai sa-i iei cu lopata", glumeste Maria Urloievici, o romanca (cetatean sarb) din Vrbica Mare. Cei veniti la munca locuiau la gramada in case vechi, luate cu chirie. Sarbii isi amintesc ca, de multe ori, cand nu gaseau mai multe zile in sir de lucru, romanii se invoiau si pentru bani mai putini sau chiar numai pentru mancare. In general, cei care se angajau "cu ziua" lucrau in agricultura, la taiat lemne sau in constructii, pe la casele oamenilor din Kladovo si in satele din jur. Nu putine au fost romancele care au lucrat ani intregi ca servitoare, au ingrijit batrani sau copii la familii din Serbia. De cand cetatenii romani au putut sa intre fara vize in UE si numai cu viza in Serbia, nu prea mai exista doritori sa se angajeze "cu ziua" in tara vecina. |