"I-am dus lui Nicu Ceausescu, Kent si fripturi"

Jurnalistul BBC Bob Wylie, unul dintre autorii volumului "Prabusirea", despre Revolutia romana, povesteste cum i-a luat interviu lui Nicu Ceausescu in inchisoarea de la Jilava.

Lansata ieri la Bucuresti, lucrarea "Prabusirea", care trateaza Revolutia romana, a fost scrisa de doi britanici, parlamentarul George Galloway si jurnalistul Bob Wylie, si tradusa in limba romana de Constantin Sfeatcu. Bob Wylie a aceptat sa povesteasca, pentru "Jurnalul National", calatoria pe care a facut-o cartea pana a ajuns sa vada lumina tiparului. ANA ILIE

Bob Wylie este un jurnalist care a tinut sa vada "pe viu" Revolutia romana. Ajuns in Romania in primele saptamani dupa evenimentele fierbinti din 1989, Wylie a facut cunostinta cu realitatea brutala a acelor ani: copiii bolnavi de SIDA din orfelinate, lupta pentru putere care se ducea intre cei care se conturau deja ca lideri si cei care doreau sa le ia locul. A inceput sa se documenteze pentru ceea ce urma sa devina cartea intitulata simbolic "Prabusirea". A vorbit si cu cei care fusesera la putere, chiar langa Ceausescu, dar si cu cei care au preluat fraiele imediat dupa 22 decembrie. Acum, la 14 ani de la evenimentele din 1989, Wylie crede ca Romania a trecut printr-o revolutie care a transformat-o profund.

• Jurnalul National: Cartea dumneavoastra a fost lansata miercuri la Bucuresti.

  Bob Wylie: Serios? Credeam ca e vorba doar despre o editie limitata. Nu am mai tinut legatura cu cei care organizeaza publicarea, asa ca nu stiu prea multe despre asta.

• Cum se face ca nu sunteti la Bucuresti, pentru lansarea cartii?

  Pai, eu lucrez la BBC in Scotia si nu eram sigur cand va fi gata cartea, pentru ca trebuie sa vin si eu in Romania la sfarsitul lunii, pentru un seminar despre aceasta carte. Eu am, de fapt, radacini romanesti, pentru ca sunt casatorit cu o romanca din Brasov. Asa ca stiu si romaneste. Dar numai la nivel conversational. In sfarsit, totul este acum posibil

• Cartea dumneavoastra a fost lansata in Marea Britanie in 1991. De ce apare abia acum in Romania?

  Initial am avut un editor, gasit prin intermediul domnului Augustin Buzura. El lucra atunci la Ministerul Culturii. Am facut o traducere a cartii, dar au fost niste probleme tehnice cu editura. Dupa ce s-au rezolvat aceste probleme, s-a imbolnavit domnul Buzura. A avut mult timp probleme cu inima. Cam vreo trei ani. Bineinteles, timpul nu poate sta in loc, iar dupa o vreme, cotidianul "Evenimentul Zilei" s-a aratat interesat de carte. Era condus de domnul Ion Cristoiu, si i-am trimis (Bob Wylie si coautorul cartii, George Galloway - n.r.) toate documentele necesare. Din pacate, editorul cu care aranjase Cristoiu ne-a spus ca nu poate face rost de toate fondurile necesare publicarii si ne-a cerut noua sa dam banii acestia. Dar lucrurile nu merg asa. Neam mai gandit la o serie de posibilitati, dar nu a fost sa fie. Stiti cum se zice: totul si nimic sunt posibile in Romania. In sfarsit, totul este acum posibil, dar ne-a luat ceva vreme.

  Am descoperit problema copiilor care sufereau de SIDA

• Cand a fost lansata in Marea Britanie, cartea a avut succes?

  Da, un succes nebun. S-a vandut in mai mult de 15.000 de exemplare. Este destul de mult, daca te gandesti ca ai nevoie doar de 20.000 de exemplare pentru ca lucrarea sa fie declarata best-seller. La un an dupa aceea am vrut sa o relansam, in perioada Craciunului din 1992. Din nefericire, editura care trebuia sa publice cartea apartinea magnatului Robert Maxwell. El a fost asasinat, in circumstante misterioase, in octombrie 1992. Asa ca proiectul de lansare a cartii a inghetat. Am avut ghinion cu cartea asta. Dar stiti cum se spune: cel care asteapta are parte numai de lucruri bune, asa ca am rabdare.

• Cum ati obtinut informatiile pe care se bazeaza cartea? Ati venit in Romania?

  Da, am stat la un moment dat mai mult de trei luni. Nu am venit niciodata inainte de Revolutie. Numai dupa 1989. De fapt, eu si Galloway am venit chiar in ianuarie 1990, in primele saptamani de dupa Revolutie. La acel moment, eu eram jurnalist, iar el, membru al Parlamentului britanic. Am descoperit problema copiilor care sufereau de SIDA. Am facut imediat un apel in cotidianul britanic "The Guardian" si am primit o multime de donatii si bani. Eu ma ocupam de strangerea banilor si tot eu faceam naveta Marea Britanie - Romania, ca sa duc banii pe la spitale, orfelinate. Ca rezultat al acestei activitati, m-am imprietenit cu Ioan Mircea Pascu, care este acum ministrul Apararii. El este chiar nasul fetitei mele. Avem o prietenie veche, care a inceput in ianuarie 1991, cand el era consilier pe probleme externe al lui Ion Iliescu. M-am intalnit cu el si cu Vasile Secares, pentru ca Galloway este politician, si, dupa o vreme, am reluat legatura cu Pascu, si de atunci suntem prieteni. Il stiu bine si pe Petre Roman, pentru ca m-a ajutat foarte mult cu cartea.

  M-am intalnit cu Valentin, Zoe si Nicu

• Ati avut ocazia sa va intalniti vreodata cu Ceausescu?

  Nu, niciodata. Chiar daca as fi vrut sa vin in Romania inainte de Revolutie, mi-ar fi fost foarte greu din punct de vedere politic. Portile libertatii nu erau deschise. Dar m-am intalnit cu multi membri ai familiei lui Ceausescu: Valentin, Zoe si Nicu. Cand l-am cunoscut eu, in 1990, Valentin nu era la inchisoare. Se ocupa pe atunci de clubul de fotbal Steaua Bucuresti. Nicu era la Jilava, in inchisoarea din apropierea Bucurestiului. I-am dus un pachet de tigari Kent si doua bucati de friptura si a fost foarte bucuros sa vorbeasca cu noi. In ceea ce o priveste pe Zoe, eu nu am vorbit cu ea. George Galloway a fost cel care a contactat-o si i-a luat un interviu.

  Oamenii stiau dinainte de Iliescu

• La 14 ani de la Revolutie, ce credeti: a fost cu adevarat revolutie, lovitura de stat, sau opera unor servicii straine de informatii?

  Este o adevarata controversa cu privire la ce s-a intamplat in 1989. A fost o miscare de masa. Ceea ce s-a intamplat la Timisoara, urmat de ce s-a intamplat la Bucuresti, nu poti face asta cu o mana de conspiratori. Nu spun ca nu au fost influentele persoanelor implicate sa il dea jos pe Ceausescu, dar eu cred ca aceia care sustin ca Revolutia a fost opera unui complot, nu stiu ce vorbesc. A fost o revolutie. Daca va uitati la celelalte revolutii, in Estul Europei, stiti ca au existat mai multe cercuri de disidenti. Era Vaclav Havel in Cehia, sindicatul Solidaritatea in Polonia. Romania nu are o traditie a disidentei, deoarece nu se putea intampla nimic sub ochii statului politienesc. Asa ca era inevitabil ca unii dintre fostii politicieni sa devina conducatorii miscarii. Oamenii stiau dinainte de Iliescu, cu mult timp inainte sa apara ca lider al FSN. Cineva mi-a spus: "Iliescu e bun ca painea calda". Controversa s-a nascut deoarece unele persoane din clasa de mijloc din Romania simteau ca ele ar fi trebuit sa formeze noul guvern de dupa Revolutie. Si erau hotarati sa creeze cat mai multe probleme posibile pentru guvern, ceea ce s-a si intamplat.

  Cred ca intr-un fel, cartea rezista testului timpului. Toti cei cu care am vorbit erau foarte seriosi: de la liderul liberalilor, Campeanu, la Coposu si multi altii. Sunt multe pareri consemnate in carte. Sunt si pro, si contra. Tocmai de asta rezista.