Planul de gherila urbana, pus in aplicare la Bucuresti

"Mi-au murit trei cercetasi la Bucuresti"

• Ce va asteptati sa gasiti in Bucuresti?

  Dat fiind ce se intamplase cu detasamentul anterior, am dat telefon la intrarea in Capitala ca sa se stie ca vin si sa ma lase sa ma apropii, si langa minister sa semnalizez intr-un anumit fel cu farurile. Am luat masura sa vin perpendicular pe poarta ministerului. La ajungerea in fata ministerului m-am ingrozit cand am vazut multimea de tancuri si transportoare. Atunci mi s-a spus ce se intamplase in seara de 22.

  Detasamentul condus de Trutulescu a fost intampinat, la intrarea in Bucuresti, de maiorul Roman de la Directia Informatii cu masina sa personala si a fost condus spre minister. La sosirea la minister, detasamentul transportat fiind de doua camioane a fost intampinat cu foc puternic, dinspre incinta MApN, chiar in fata intrarii principale. Militarii au reusit sa debarce, s-au furisat printre blocuri, unii au ripostat. Au tras in camioanele noastre in plin. Pe loc au fost trei morti, un ofiter, locotenentul Filote, un subofiter, plutonierul Gradinaru si un militar in termen, soldatul Onet. Inclusiv maiorul Roman a fost ranit, autoturismul sau a fost avariat si ulterior furat din locul in care a fost abandonat. La cateva zile a fost gasit in curtea unei scoli. Deci in doua ore de cand plecase maiorul Roman din minister situatia se schimbase deja. Si ranitii, si mortii au fost transportati la diverse spitale cu masinile care treceau prin zona. Pe 23 nimeni nu stia unde sunt acesti oameni.

• Ce misiuni v-au fost date?

  Mi s-a ordonat paza cladirii principale a ministerului. Dimineata au inceput sa ni se dea si alte misiuni, precum trimiterea unui dispozitiv de paza la Spitalul Militar Central, apoi unul la Institutul "Victor Babes" si la o anumita Sectie la Spitalul Fundeni. Dar forta principala era la minister. In cursul zilei de 24 decembrie am inceput sa-mi caut mortii si ranitii. Aveam doi raniti grav, unul in rotula, iar altul in spate. Pe acestia si pe cei trei morti i-am trimis la Buzau. Am avut un ranit, un subofiter, caruia i-a intrat glontul in ceafa si i-a iesit prin mandibula. Am aflat ca a fost dus la Spitalul 9, dar acolo ni s-a spus ca l-a luat cineva din familie. Or, el nu avea pe nimeni in Bucuresti. Si chiar l-am gasit in zona, la o familie din cartier si s-a bucurat tare cand m-a vazut.

• Ce se intampla in Bucuresti in acele zile?

  Un episod care demonstreaza ce s-a intamplat in general, l-am trait in seara zilei de 24 decembrie. Am imbarcat intr-un TAB un echipaj pentru a-l deplasa la Spitalul Militar Central. Cand am ajuns in fata intrarii din Calea Plevnei, am avut inspiratia sa lasam TAB-ul si sa merg la punctul de control, avand informatii ca se putea trage asupra noastra. Cei de la punctul de control nu stiau ca trebuie sa venim, au sunat la ofiterul de serviciu si au permis accesul.

  Cand TAB-ul intra pe poarta, de sub pomi am auzit pornind motorul unui tanc, care cu toata forta a izbit TAB-ul si l-a scos cu tot cu gard. Atunci s-a tras si cu mitraliera de pe tanc asupra noastra. Eu am inceput sa strig, dar nu m-a bagat nimeni in seama. Am coborat si am continuat deplasarea insotit de ofiterul de serviciu pentru a mi se prezenta situatia. Am vazut atunci pentru prima data efectele a tot ce se intampla in Bucuresti: la un subsol din pavilionul central erau claie peste gramada cadavre.

  Am hotarat sa raman peste noapte in spital, pentru ca TAB-ul fusese avariat si au aparut si primele incidente: tentative de escaladare a gardului si focuri de arma dinspre Spitalul Witting. A doua zi, cand l-am intrebat pe comandantul tancului despre ce s-a intamplat, acesta mi-a zis ca am avut noroc ca nu a avut ghiulele, care trebuiau sa soseasca de la Targoviste. Mi-a mai spus ca ataca indiferent ce as fi facut pentru ca asa primise ordin.

  "Am primit ordin sa anihilam teroristii din Cimitirul Ghencea"

• De ce alte misiuni va amintiti?

  In dimineata zilei de 25. Am vazut atunci la intrare, in acelasi loc unde murisera si baietii mei, urmele dezastrului ce se intamplase cu cele 2 ABI-uri ale USLA. Mortii erau intinsi pe caldaram, carbonizati si scria pe ei "Teroristi". Ulterior am aflat ca unul dintre ei imi fusese coleg de scoala militara. In seara zilei de 24, in acelasi loc s-a tras intr-un autobuz cu studenti de la Academia Tehnica Militara.

  De ce se tragea? In primul rand de paza erau studentii de la Academia Tehnica. Daca tragea unul din frica, sa spunem, trageau si ceilalti. Am fost chemat de generalul Eftimescu, unul dintre loctiitorii ministrului, si am primit ordinul sa iau 100 de oameni si sa plec in Cimitirul Ghencea, deoarece acolo sunt teroristi ascunsi in cavouri. In minister nu se mai avea incredere in nimeni si s-a dat ordinul de dezarmare a tuturor militarilor din incinta.

• Si ati plecat in cimitir?

  Numai noi am mai ramas cu arme. Impreuna cu Trutulescu si cu coordonatorul de la Directie, Constantinescu, ne-am dus la cimitir si am constatat ca spre acesta erau amplasate cateva tancuri si transportoare. Am solicitat comandantului din zona respectiva sa ne dea un mijloc de transport blindat. Ne-a dat un tanc. Am mai cerut sa nu se execute nici un foc. Inainte se tragea razlet. Si am pornit cu tancul prin cimitir, pe alee.

  Cimitirul era brazdat, parca era arat. Se trasese cu rachete de pe elicopter in morminte si cruci. Ne-am uitat prin periscoape, am coborat din tanc si, cu inima cat un purice, ca de, erau teroristi, am luat-o pe jos. In timp ce mergeam, o mitraliera de pe un TAB a tras. Deci se incalcase ordinul. Am intrebat de ce s-a tras. Am realizat ca se tragea in acele zile din nestire, din prostie si degeaba. S-a tras fara ordin precis, fara coordonare, de frica si s-au distribuit aiurea arme Garzilor Patriotice, lucru ce a fost o nenorocire. Tancul nostru nu avea mijloc de legatura cu un altul.

  Asa era cam toata tehnica Armatei, lipsea cate ceva. Daca asfi bagat 100 de cercetasi in cimitir, asa cum imi ceruse adjunctul ministrului, era o tragedie. Am realizat ca ar fi iesit macel. Dupa episodul din Ghencea m-am dus si am raportat ca nu-i nimic suspect siatat.

• Dar cine au fost teroristii?

  Am fost noi insine, noi impotriva noastra. Sa va dau un exemplu. In seara de 24 decembrie, comandantul Spitalului Militar Central mi-a spus ca avea doi teroristi legati cu catusele de pat. Unul avea o entorsa, iar altul o luxatie la umar. Ei erau de fapt de la USLA si participasera la o demonstratie. La minister, "teroristii" erau adusi in baie si acolo se faceau investigatiile. In cazul acesta am constatat ca erau subofiteri USLAS-si. In general, "teroristii" din baia ministerului au fost ori cadre militare, ori militari in termen. De frica teroristilor ne-au solicitat sa punem posturi de paza pe acoperisul MApN, ca nu cumva sa vina din aer. Oamenii din minister stateau cu casca pe cap sub birou si nu faceau in zilele acelea nimic. Numai noi eram operativi. Oamenii mei n-au omorat pe nimeni!

  "Se pusese in aplicare planul de gherila urbana, Planul 1600"

• Totusi, cum ati putea explica fenomenul "teroristii"?

  Din investigatiile facute de noi, chiar in acele zile am tras concluzia ca se pusese in aplicare planul de "gherila urbana" in capitala. Cineva apasase pe acest "buton". Din cate stiu eu, purta numele "Planul 1600". Or, cei care trebuiau sa puna in aplicare acest plan aveau niste semnale dinainte stabilite, locuri precise. Se cunosteau pe echipe de unul, doi, dar nu mai mult. Odata declansat acest plan, nu s-a mai putut opri. Intr-o seara, de la fereastra unui bloc, au inceput sa se auda pocnete si sclipiri ca de arma. Dinspre minister s-a ripostat cu toata puterea de s-a facut apartamentul zob. Mergand sa cercetam apartamentul, am gasit un simulator.

  Terorismul a fost provocat de haos, zvonuri, dezordine, conducerea defectuoasa. Au incetat dupa executarea lui Ceausescu, din proprie initiativa, ca usurare. Ganditi-va cum am plecat eu la Timisoara, nu stiam nimic. La fel ca mine au fost si altii. Trimisi in orb.

• Au fost destui militari morti.

  Sa va povestesc un episod de la punctul de control al MApN. Soldatul din paza atipise, cand a venit locotenentul in inspectie el dormea. Ofiterul i-a pus mana pe umar ca sa-l trezeasca. Soldatul cum a deschis ochii a tras in plin. Pe mine m-a sunat de la Fundeni ca a fost ranit prin impuscare un militar de-al meu. Erau din cei trimisi sa pazeasca. Se plictiseau si s-au apucat sa se joace care scoate mai rapid pistolul si arma s-a descarcat.

• Cand v-ati intors acasa?

  Am plecat din Bucuresti la 6 ianuarie. Si la Buzau au fost de asemenea morti. Chiar la unitatea vecina Batalionului a fost o reglare de conturi: un ofiter l-a impuscat pe seful de stat major.

• Numai detasamentele pe care le-ati numit au parasit Buzaul in acea perioada?

  Da, ceilalti militari din unitate, cadre si militari in termen au ramas in Buzau executand unele misiuni pe plan local si paza unitatii.

• Despre ce a urmat pentru dumneavoastra dupa decembrie ‘89 ce ne puteti spune?

  Dupa acest complex de actiuni in care am fost implicati atunci la ordinul esalonului superior, a trebuit sa fac fata personal investigatiilor organelor destinate stabilirii adevarului despre Revolutie, respectiv Procuratura Militara si comisiile parlmentare de cercetare. In urma acestora nu s-a ajuns la nici o concluzie ca militarii Batalionului 404 ar fi implicati in actiuni, altele decat la cele la care m-am referit si in dialogul cu dumneavoastra. Totusi, Sergiu Nicolaescu m-a intrebat daca nu am avut oameni in actiune la Sibiu. Evident, nu. Dar sunt convins ca Sergiu Nicolaescu sustine si acum ca unele acte teroriste din Bucuresti si Sibiu au fost facute de unitatea noastra. Am fost inspirat atunci sa las armamentul, am lucrat cu documente, scheme. Am fost luat la intrebari la Senat, ca un acuzat, ca un impostor, peste patru ore si de Sergiu Nicolaescu. Date fiind convingerile de regizor, Sergiu Nicolaescu mi-a spus ca nu pot sa fiu sigur de aceasta. Ce, le numarasem bocancii aliniati sau numarasem portiile la popota?