Presa germana redescopera Revolutia romana

De ce nu au fost pedepsiti cei care au impuscat civili in 1989? Cine erau asa-numitii teroristi si de ce, dupa 15 ani, revolutia este inca invaluita in speculatii? Sunt intrebari pe care le pun gazetarii din presa germana.

Revolutia romana prezinta interes si pentru presa straina. Revista germana Gerbergasse 18, care apare la Jena, a publicat recent o serie de materiale despre evenimentele din decembrie 1989 sub un titlu sugestiv „Sapte zile care au schimbat Romania". Gazetarii germani se intreaba de ce nu au fost pedepsiti cei care au omorat oameni nevinovati in ’89, cine erau teroristii si sustin ca rolul jucat de armata a fost bagatelizat.

Redactorul-sef al publicatiei, Heinz Voigt, a inceput seria articolelor despre revolutie cu un comentariu destul de dur. El sustine ca acum, dupa 15 ani, revolutia ramane invelita in speculatii si zvonuri.

An jubiliar

Anul 2004 este un an jubiliar, cand in Europa oamenii isi vor aduce aminte cu recunostinta ca dictaturile comuniste din 1989 s-au prabusit una dupa alta fara multa zarva. Cu exceptia Romaniei, care si-a castigat libertatea in decembrie 1989 cu pretul a sute de morti. Nicolae Ceausescu, care adora sa fie idolatrizat dumnezeieste si sa fie numit, printre altele si „Soarele Carpatilor", nu a inteles, in acel an predestinat, ca Uniunea Sovietica a lui Mihail Gorbaciov abia mai arata interes fata de sistemul de vasalitate si ca fraiele aliatilor se slabisera pana la eliberare.

Gorbaciov l-a intrebat daca va supravietui

Desigur ca republica lui Ceausescu nu s-a bucurat niciodata de prietenia redusa a Kremlinului, insa Conducatorul, aflat in mare nevoie - a cerut pe 4 decembrie 1989, in timpul vizitei sale la Moscova, sprijin sovietic direct pentru politica sa. Rugamintea unei intalniri bilaterale la nivel inalt la inceputul lunii ianuarie 1990 l-a uimit intr-atat pe Gorbaciov incat acesta le-a atras atentia lui Ceausescu si insotitorilor lui, spunandu-le: „Credeti ca veti mai fi in viata pana in ianuarie?". Astfel, „marele conducator" a ramas singur in tabara socialista. Ceilalti isi parasisera baracile de multa vreme.

Fara simtul realitatii

Probabil ca si aceasta singuratate politica a tulburat viziunea lui Ceausescu asupra noii situatii, cu atat mai mult cu cat ii disparuse simtul realitatii. Numai asa se pot explica ordinele de tragere din 17 decembrie 1989 si reactia isterica la participantii la evenimentele din Timisoara. Acestia erau „huligani, unguri nationalisti sovinisti, elemente josnice" si, bineinteles, servicii secrete straine, care se ascundeau in spatele agitatiei generale.

Ceausescu si sotia sa, Elena, nu mai putin responsabila pentru teroare, saracie si minciuna, si-au gasit sfarsitul la 25 decembrie 1989 in fata unui pluton de executie, dupa un proces pe care aceste nume nu l-ar fi meritat vreodata.

Cu un avocat din oficiu numit de completul de judecata, ei insisi s-au luptat in aceasta farsa justitiara.

Tintasii din tufisuri

Acel proces facut in graba a lasat in urma mai multe intrebari decat raspunsuri. Si pana astazi s-au inmultit speculatiile referitoare la faptul ca militarii raspunzatori doreau sa acopere complicitatea lor prin „Frontul Salvarii Nationale". Realitatea este ca abia dupa cativa ani o mana de generali au fost acuzati din cauza varsarilor de sange.

La fel de neclara au ramas in continuare identitatea asa-numitilor teroristi si cine se ascundea in spatele lor. In Bucuresti si in alte orase, din 22 decembrie armata dadea lupte violente cu tintasii din tufisuri, care trageau la intamplare in multime si care pana pe 28 decembrie 1989 au rapit dintr-o data aproape o mie de vieti omenesti, dintre care 495 numai din Bucuresti.

Ce-a fost dup-aia

Problemele tarii nu s-au rezolvat o data cu prabusirea lui Ceausescu, insa putin mai tarziu noii domni au adus un bonus poporului. Au pus la dispozitie produse alimentare de baza si combustibili, au lasat sa intre nestingherite in tara transporturi impresionante de ajutoare si au folosit oferta generoasa de credite a vestului. Ion Iliescu, un fost comunist, care in perioada ceausista a cazut in dizgratie ca un politician orientat spre reforma si se putea fali cu aceasta, a devenit presedintele Frontului Salvarii Nationale si a obtinut ca cel care a invins marea mizerie, 85% din voturi in mai 1990, la primele alegeri prezidentiale libere. Bonusul s-a derulat pana in 1996.

Reformele economice au progresat cu mare greutate sau nu s-au produs. Poporul s-a indepartat de el in 1996 si a pasit alaturi de crestin-democratul Emil Constantinescu. Iliescu a fost reales in decembrie 2000.

---

Cum a inceput, asa s-a si terminat?

In dupa-amiaza zilei de 16 decembrie 1989, intr-o sambata, in fata casei pastorului Laszlo Tokes din Timisoara s-au adunat cateva sute de credinciosi reformati maghiari. Acestia demonstrau impotriva expulzarii fortate a pastorului in satul Mireu, expulzare care urma sa aiba loc a doua zi. Barbatul curajos era deja supravegheat de securitate de cativa ani. El a protestat impotriva politicii pe care o ducea Ceausescu in ceea ce priveste religia, minoritatile si drepturile omului. Intr-un interviu transmis de televiziunea maghiara in iulie 1989, el a chemat romanii sa se autoelibereze din teama si servitute. Scutul uman din jurul casei sale a fost prima scanteie a Revolutiei.

Primele ciocniri

A doua zi, duminica, pe 17 decembrie 1989, multimea de oameni din fata locuintei pastorului Tokes era tot acolo, fara sa fi plecat peste noapte. Au aparut fortele securitatii pentru a-l lua cu forta pe pastor. S-a ajuns la primele ciocniri cu politia. Multimea a format un convoi de demonstratie in directia primariei si a sediului partidului. Pe drum au spart vitrine, au aruncat carti cu Ceausescu in Bega si au strigat lozinci impotriva odiosului dictator.

S-a tras direct

La pranz, la ora 12:00, cetatenii au fost chemati la Radiodifuziunea Romana pentru a-si apara dreptul valoros. Fiecare incalcare era luata drept un atentat la „interesele poporului". Comunicatul a fost repetat la fiecara ora, de inca trei ori. In Bucuresti s-a desfasurat dupa-amiaza Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Roman. Ceausescu a condus prezidiul. El a facut reprosuri ministrului Apararii Milea si ministrului de Interne Postelnicu ca, impotriva dispozitiilor sale, nu s-a tras direct. El voia sa ii concedieze pe ministri si s-a referit la retragerea sa. A preluat conducerea suprema asupra armatei si asupra fortelor securitatii. Primul sau ordin este comanda de tragere pentru Timisoara.

Ion Coman, membru al biroului permanent al Comitetului Politic Executiv, a supravegheat interventia in Timisoara. S-a tras precis, au aparut primii morti. Masele de pe strada nu s-au dus acasa, in ciuda pericolului mare. Se duceau pe strazile din apropiere, dar continuau sa ramana. Impuscaturile au spart „fascinatia" fricii.

Ceausescu a estimat fals situatia

Primii soldati si ofiteri au trecut de partea razvratitilor. Ceausescu a estimat situatia complet fals. Pe 18 decembrie, el si-a inceput anuntata calatorie de o saptamana in Iran. O delegatie numeroasa calatorea impreuna cu el spre Teheran. Deoarece in Romania a fost interzis sa se transmita informatii despre incidentele de la Timisoara, ungurii si iugoslavii au preluat raportarile despre aceste evenimente. Drept urmare, Romania si-a inchis granitele cu ambele tari. In ziua urmatoare, marti, 19 decembrie 1989, Romania si-a inchis granitele cu Uniunea Sovietica si Bulgaria.

Revolta in strainatate

Pe 20 decembrie, opinia publica din intreaga lume s-a revoltat vizavi de oprimarea sangeroasa a demonstratiilor de la Timisoara. Printre primele tari care au luat cuvantul au fost SUA, statele din Comunitatea Europeana si Austria. Sevardnadze, ministrul sovietic de Externe, a regretat incidentele cand acestea s-au dovedit adevarate. RDG, Polonia, Ungaria, URSS si Bulgaria si-au manifestat respingerea. Alianta comunistilor iugoslavi a rupt legaturile cu PCR. Dupa-amiaza, Ceausescu s-a intors din Iran. S-a adresat natiunii printr-un discurs tradus de televiziuni si de toate posturile de radio. Dupa cuvintele lui Ceausescu, erau unitati militare romanesti de „grupari teroriste antinationale", care actionau si atacau impreuna cu „cercuri reactionare, imperialiste si soviniste, precum si cu servicii de spionaj din diverse state straine". Ceausescu a invinuit toate posturile de radio maghiare ca au derulat o campanie cu scopul de a pune sub semnul intrebarii unitatea teritoriala a Romaniei. In judetul Timis s-a decretat starea de necesitate. Cu toate acestea, aproape in toate orasele tarii s-a ajuns in acea zi la manifestatii de protest. In Bucuresti domnea inca linistea.

Adunarea de pe 21

Joi, pe 21 decembrie, la ora 9:00 a fost convocata in Piata Palatului o mare adunare populara - trebuiau sa ii demonstreze lui Ceausescu loialitatea poporului. Cum pana la ora 9:00 piata nu s-a putut umple, adunarea s-a amanat pana la ora 12:00. Zeci de mii de oameni au umplut piata. Putin dupa ce si-a inceput discursul, Ceausescu a fost intrerupt de strigate si fluieraturi venite din randurile participantilor. Socul de pe fata dictatorului a fost transmis secunde intregi de televiziune. Pentru toti cei din piata si din fata micilor ecrane, teama de nerecunoscut a lui Ceausescu este un semnal pentru a se ridica. Nimeni nu mai asculta. Adunarea s-a dizolvat si s-a trasformat intr-o mare demonstratie. S-a plecat prin oras si s-a strigat pentru rasturnarea dictatorului.

Noaptea s-a ajuns in Bucuresti si in multe alte orase la ciocniri cu fortele securitatii. Peste tot au fost morti.

Nota
Traducere de Iohanna Onaca. Multumim lui William Totok, corespondent Radio Europa Libera.

---

„Dumnezeu va va multumi!"

Vineri, 22 decembrie 1989, ora 11:50. Fiecare roman stie ca la aceasta data si la aceasta ora a inceput ceva. In studioul Televiziunii Romane s-a dat publicitatii un comunicat neobisnuit, care a inceput cu urmatoarele cuvinte: „Fratilor! Dumnezeu va va multumi!". Poetul Mircea Dinescu a venit in fata camerei si a vestit victoria Revolutiei romane prin urmatoarele cuvinte: „Dragi romani, vin chiar acum din centrul capitalei, capitala Romaniei. Dragi romani, a fost o revolutie pasnica, revolutia noastra, a tuturor, nu numai revolutia copiilor, nu numai a tinerilor, a fost si revolutia parintilor si a bunicilor. Am venit la Radiodifuziunea Romana ca sa va vorbesc, ca sa va impartasesc ca tara este libera, sa va spun ca suntem cu totii oameni liberi, ca trebuie sa ne luam soarta in propriile maini!".

Bucuria pe care au declansat-o aceste scurte propozitii in intreaga tara a fost inimaginabila, chiar daca si poetul s-a inselat. Revolutia nu a fost pasnica. Nici una dintre dictaturile est-europene nu a fost atat de radicala si de violenta precum cea a lui Nicolae Ceausescu si nici una nu s-a incheiat atat de sangeros, atat de dramatic in fata privirilor a milioane de telespectatori din intreaga lume.

Inca o data un anunt al Televiziunii Romane a atras atentia, dar si meditatia lumii intregi. Pe 26 decembrie 1989 au fost prezentate la Televiziunea Romana fragmente din filmul de la procesul si executia lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. In aceeasi zi, filmul a fost preluat de toate posturile mari de televiziune.

Existenta Securitatii nu se mai justifica

In Timisoara s-a constituit un „Front Democratic Roman". Pe un manifest al frontului era portretul lui Ceausescu sub care era tiparit cuvantul „Criminalul". Frontul a cerut alegeri libere, deschiderea granitelor, dreptul de demonstratii si liberateate presei. Dupa evenimentele de peste noapte, vineri, 22 decembrie, la ora 10:00 s-a decretat starea exceptionala in intreaga tara. Cu toate acestea, o mare multime, toti oameni tineri, dau navala la sediul central al PCR. Ceausescu fuge cu un elicopter. La bord, impreuna cu el se afla sotia sa Elena si doi colaboratori de incredere, care insa vor fi dati jos din cauza supraincarcarii. La ora 11:50, in Romania a inceput o noua era.

La ora 14:25, Radiodifuziunea si televiziunea au adus la cunostinta publicului ca Nicolae si Elena Ceausescu au fost prinsi in apropierea orasului Targoviste. La ora 16:30, conducerea armatei si intreaga armata a trecut de partea poporului. Existenta Securitatii nu se mai explica in nici un fel.